Jurnal de necarantină suedeză-1

Raport d'aicişa: numărul de morți e, de fapt, mai mare pen'că se numără după şi se raportează prea devreme sau prea tîrziu - matematic vorbind ar fi dublu; şcolile n-au anunțat părinții că sînt cazuri de covid, a ieşit buba la ziar; bătrînii din cămine s-au infectat pen'că s-ar părea că - dar nu au apărut încă studiile ştiințifice beton - sarsu' ăsta se transmite şi prin aer, iar personalul de îngrijire nu poartă mască de protecție pen'că OMS nu crede că e necesar şi pen'că oricum nu avem, mai ales că Franța ne-a oprit un transport la Marseille care o s-o raportăm la UE pentru asta.

JURNALUL statului în casă, ziua 13

Foto, arhiva E.M.

Târziu mi-am dat seama că-mi lipsește din casă un ou. Oul, acel micuț aliment pe care-l găsim la comaliment. Aveam două, îmi trebuiau trei pentru o maioneză. Pentru o maioneză limpede, așa cum obișnuiesc io să fac la mazăre. De necaz că n-am oul am rupt un creion în două. Am stors o lămâie în patru. Mi-am făcut un ceai din arșița nopții. Și lucrurile ar fi continuat, soarta mi-ar fi alungat mazărea, ouăle le-ar fi luat un bărbat pe care nu-l iubesc când, brusc, mi-au căzut ochii pe oglinjoara din baie. O gagică s-a întrupat din cadă și a urcat pe rama ferestrei. Vezi foto. Aud:

‘’Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai proastă din țară? Nu-mi da nume, că știu. Dar cel mai prost? Și aici știu. Îl văd mereu la televizor. Dar scenariștii ăia de la guvern de ce fac scenarii atât de proaste? Nu poa’ să copieze și ei d-alea de Geo Saizescu că-s mai vesele și mai tâmpite, dar măcar nu te carantinează, nu te una alta, că știm. Oglindă, oglinjoară, da’ nu-i așa că pe media-s și-o grăma’ de minciuni? Tu cum faci cozonacul? Că unii îl fac cu ananas și cu struguri. Ori, cu struguri n-am auzit. Mă uit la istoria noastră de două mii de ani și nu găsesc o boabă. Măcar că-i băteam pe otomani pe unde-i prindeam și le mâncam strugurii. P-asta nu știu unde am auzit-o. Nu-i bună, uit-o. ce să-ți mai spun, ce să te mai întreb? Cine-i cea mai frumoasă din țară? Normal că io. Aici și Denis a zis la fel și s-a apucat să-mi numere rochiile. A zis că pe-alea albe să le port în zilele albe, p-alea negre în zile nasoale, negre, negre, înțelegi? Sunt și pantofi acolo, ia, zi, oglinjoară, care sunt cei mai frumoși?’’

I-am smuls femeii oglinda și am luat-o spre terenul de fotbal. Ne-am împărțit în două echipe. Io alb și ea negru. Și dă-i și pasează și am traversat terenul cu mingia la picior, am trecut de un copac și ea îmi pune o piedică. Bat fault și nimeresc bara transversală. Jocul se-ncinge. Mă trage de păr. Io la fel. N-aveam numere pe tricouri, așa cu arbitrul, care sunt io, nu știe pe cine să fluiere. Tipa scapă în offside, moment important al jocului, pentru că convenisem că offisdeul e interzis, nu se aplică la ce facem noi aici. Urale. Publicul era în picioare. Pălăriile se ridicau în aer. Copiii de două luni la fel. Îi aruncau mamele de bucurie. Pun mingia la două’j de metri și trag. Gooooooooll!!!

Ce meci. Unde-a putut să ducă un căcat de oglindă, oglinjoară. Ce viață. Ce destin.

D.

HOROSCOP 6-13 aprilie

Foto, arhiva G.B.

Domnul He'slikearainbow, noul nostru colaborator, cu Horoscopul săptămânal:

VĂRSĂTOR E vremea declarațiilor pe proprie răspundere. Nativii, pentru că îi ajută și Jupiter aflat în casa a treia cu Pluto, dau și ei declarație: Subsemnații Vărsători cutare și cutare, ieșim să cumpărăm urzici. Genial. Pentru că, spunem noi, urzicile te ajută la vreme rea, îți coase nasturii, din ele se poate face un ceai pentru scenariștii de la guvern, care scriu, scriu și nu participă la concursurile cnc iar scenariile lor se joacă bine mersi în toată țara. Până vineri. Vineri, vecina face gogoși. Ajută la o naștere ușoară și la o vedere mai amplă a politicii externe. Duminică 12 aprilie primiți un telefon. Se aude doar: Hai, e momentul.

TAUR O dimineață foarte frumoasă de primăvară. Chiar stupidă. Câteva panseluțe și-o lalea. Pisoiul curții cu o vrabie în dinți. Vrabia se roagă de pisoi: haidi, bă, pisoiule, dă-mi drumul, că de mă vei libera pre mulți am să popesc și io și unde le stau picioarele le va sta capul. Nu-ți convine? Nu pot face asta decât până joi, când vin ăia de la fisc să-mi anuleze taxele, și vorbesc cu ei să ți le anuleze și ție. Și o să zbor ce-o să zbor până o să dau de Zâna Pisoilor care e pe Mercur și vinde pastă de roșii numai bună să-ți dai pe față ca să nu te recunoască Covidul 19. Pisoiul, cu studii profunde de dezvoltare personală, dă drumul vrăbiuței. În uikend. Nu se vor mai întâlni niciodată.

SCORPION Harap Alb în vizită la noi în țară de comun acord cu Pluto și Saturn aflați la apogeu. Zice: La Bruxelles, băi, românilor, s-a pus problema instituirii Ordinului Țăndărei în greutate de 100 de grame de aur, ordin care va fi acordat după ce cei din Țăndărei vor descoperi primii vaccinul contra Virusului. Ocazie cu care va fi o petrecere mare pe locul în care-și ține Firea orășelele de copii. Iar în mijlocul orașului Țăndărei se va ridica o statuie repezentând vaccinul ucis, statuie datorată prin concurs celebrului Mihai Buculei. În mijlocul săptămânii, nativii primesc un telefon. Este de la statuia din Țăndărei. Care zice: Bă, m-ați făcut fără sabie și cal. Un bilet de la o gagică duminică. Cine știe?

PEȘTI Nativii scormonesc după adevăr. Nu unde trebuie, pentru că Marte nu e solidar cu poziția astrelor. O pasăre bate în geam. E un pițigoi care s-a săturat de demisiile medicilor. Joi seară, invitație la o petrecere. E cu haleală, femei și răvașe. O blondă vă aduce un răvaș: Nu mânca pește, are oase. Duminică miroase a liliac.

BERBEC Unele femei sunt mai frumoase ca altele. În perioada asta nu se vede, că au măști. Nativele zboară deasupra unui cuib de cuci și strigă: cucu, cucu!! Cucu, cucu iese și cântă împreună cu nativele bluesul Cu mască ești mai frumoasă, baby!, după care halesc împreună ghindă sub atenta observație a Lunii ajunsă la Țăndărei în mijocul petrecerii.

FECIOARĂ Ce să mai spunem, vedeți și voi!!!

D.

JURNALUL statului în casă, ziua 10

Foto, arhiva E.M.

Virusul a intrat la mine în casă pitit după picioarele vecinei madam Ionescu, foto. Ea a plecat, i-a dat nu știu cum la manivela de apă, adică minus ceva, mi-a spus domnu’ Denis folosiți prea puțină apă și asta a fost tot. Io am tras din nou cafeaua lângă mine și hop, Virusul. Dădea din coadă și se hlizea la mine. Io m-am încruntat, și i-am spus:

Bă, virusule, crezi că ne dovedești? Crezi că poți să ștergi într-un minut cei 2000 de ani de când ni s-a interzis vinul? Că poți să zici că nu noi l-am dat pe Brâncuși? Sau pe ăla care făcea jonglerii cu becuri aprinse? Paranteză: aici am încercat să găsesc un nume, dar n-a fost chip. Continui: ești un bou, dacă crezi că noi, românii, nu vom mai turna în continuare tot ce mișcă aici, în Carpați, și în lume. Boule! Cât ești tu de Virus, te halim. Numa’ noi, ăștia de pe scară. Crezi că se șterge că am fost în cosmos? Că Nadia Comăneci s-a cărat pas cu pas de prea mulții oameni noi din jurul ei? Că uităm de pensile speciale? Că suntem o țară în care pe prea mulți români îi chiamă Doru și asta e de rău? Că am ținut piept turcilor și ei nouă? Paranteză: aici am vrut să dau exemplu autobuzele de pe linia 331, dar n-am putut, s-ar fi putut ca Virusul, așa mic cum părea să nu știe ce e aia. Continui: Nenorocitule! Ce dacă medicii își dau demisia? Frica e un sentiment uman. O reacție. Așa cum ție ți-e frică să citești o problemă de fizică. Ia, zi, știi ceva fizică? Un vector, ceva? Vrei să iei meditații? Nu te mai făli atâta că te transmiți prin aer! Pe asfalt. O să dăm drumul din nou la fabricile de mașini, la fotbal! Paranteză: am vrut să-i spun că la ăla românesc nu, dar eram deja emiționant vrând să-l fac să priceapă cu vom lupta cu el până la capăt. Cu el, cu Virusul. A înțeles. Continui: La noi în țară totul e pregătit, așa a zis Nelu Tătaru, ministrul sănătății, omul pe care-l crezi imediat că e medic priceput. Așa să știi. N-am cedat noi nici când dantura lui Sinan Pașa a căzut în Neajlov. Nici când ne-au bătut suedezii la fotbal. N-am cedat nicicând. Da’ ia stai așa! Tu cu ce te ocupi? De ce umbli creanga prin lume fără rost? Să-ți văd declarația de proprie răspundere. Hai, scoate-o! Până nu te iau la bătaie sau nu-ți mai dau să mănânci. Boul dracului!!

Deși mai aveam de ocărât, Virusul a început să tremure. Dădea din coadă. Auzise de declarație pe propria-i răspundere, de amenzile mari. Nici pentru Virus dooj’de mii de lei nu-s un fleac. S-a scuturat și s-a topit în ceașca de cafea, lăsându-mă cu reproșurile în aer. De-acolo s-a întrupat în Muma Virușilor și s-a evaporat. Cam ca în foto.

D.D.

JURNALUL statului în casă, ziua 9

Foto, arhiva E.M.

Doamna Ionescu este vecina de sus, de la patru. Mică, drăguță, veselă, 85. Este la mine acum și citim repartitoaarele. Apă atât, căldură nu aveți, nici cozonac, că ar fi mers o felie. Mai spune: azi faceți liniște, liniște!! Nici măcar la telefon să nu vorbiți că se aude. Cine aude, întreb nelinișit că poate a început vreo răscoală și nu știu, dar nici nu vreau să-i deranjez pe răsculați cu zgomotele mele. Zice: trece virusul pe lângă blocul nostru și dacă aude vreun sunet rămâne pe loc o vreme, destul cât să nu mai mergem la piață, la horă, la Lidl sau la Mega. De unde știți? Păi, s-a hotărât în CSAȚ. Altfel nu s-ar aduna atâția oameni deștepți, zi de zi să-și bară capul la masă cu pandemia asta. Și-i hotărăsc treaseul. Mâncare am voie să fac? Depinde. Văd că faci pilaf. Boabele nu trebuie să facă niciun zgomot când le pui în oală. Trebuie să fie gata fierte, să cadă lin. Ceapa n-o tăia cu cuțitul, că și asta se aude. Defsă-o foaie cu foaie, pune sare după gust, spargi un ou, dar să nu se audă, faci amestecul și abia după aia poți să servești la masă. Muzica? Muzică se poate? Nu. Doar fără boxe și doar muzică ușoară românească, că e o singură melodie și n-ai nevoie de sonor la ea. Să citesc ceva? Da, dar numai cărți liniștite, Sadoveanu ceva, ca să nu se audă. Deci nu cu glas tare. Păi, doamnă Ionescu, literatura română e mută, nu face zgomot. Păi, da, dar vreau să zic, altfel ăștia din CSAȚ ar rupe paginile din Neamul Șiomăreștilor și am rămâne fără literatură modernă, cumva. Că erau mulți Șoimărești. Sunt și acum. Îi vezi la teve, în media, în sport.

Am coborât până la buticul din colțul scării. Îmi trebuia pâine, că nu face zgomot, parizer, din aceeași cauză, și brusc trece o mașină în viteză pe lângă mine. Cu o fată care stă să iasă pe geam. Vezi foto. Are un balon în gură și vrea să-l explodeze. Îi fac semn să nu, că zgomotul ar periclita vieți, ar desface căsătorii, ar degenera în bătaie pe colțunașii făcuți din orezul meu, că i-ar trezi pe Șiomăreștii care apar la teveu și zic că suntem pregătiți de escaladarea pandemiei, i-ar dezmorți pe ăia care anunță descoperirea vaccinului în România din minut în minut. Mașina s-a dus.

Am tăiat o felie de pâine încet, ca să nu se audă, am pus deasupra o felie de parizer din ăla bun, de Tulcea, cum mi-a spus patronul prăvăliei cu gesturi din care am înțeles cu Tulcea asta e treabă serioasă și că turcii numai când aud de ea fac pe ei, și m-am așezat cu o carte în față. Bukovsky. Brusc în blocul vechi de 30 de ani au început să roadă pereții burghiele. Un infern.

D.D.