Făt Frumos din Lacrimă

Tânăra Cristina Luft, în imagine, ducea o viaţă mizeră în pădurea Uieşti unde fusese abandonată de ai săi. Nu ducea viaţa la care visase. Culegea busuioc tot timpul şi-l vindea la piaţa din Videle. Prindea viespi şi le punea la făcut miere, miere pe care o vindea pe drumul spre Bolintin, că turiştii americani care vizitau dantura lui Sinan Paşa din Neajlov se opreau şi ziceau:Tu, o fată aşa frumoasă, stai la albine? Păi, nu-i păcat? Şi Cristinas se ruşina, îşi smulgea părul. Unul din americani îi spuse într-o românească stricată: pune cizme albastre, ia avion şi direct America. N-ai cum reuşeşti!

Foto LDart

Cristina se uită prin binoclu unde este America. Era şi de Sud şi de Nord. Ăla, un prost cu trandafiri la cravată, nu-i spusese în care să se ducă. Aşa că îşi luă bilet spre San Francisco. Luă cu ea nişte brânză, miere, chibrituri, o bucată de salam uscat, un piţigoi, două andrele ca să muncească ceva repede şi să ajungă milionară, îşi trase cizmele albastre şi o luă spre ai săi. Mamă, io plec la San Francisco! Du-te, mamă, du-te!! Cizmele le-ai luat? Le-am!

Întâi se angajă paratrăznet într-un cartier de pe plajă. O bătea vântul, pescăruşii îi haleau miere, nu-i plăcea. Aşa că a trecut un domn gras şi i-a spus că o angajează proiectant de ridichi. Cristina se bucură foarte şi-l urmă. Numai că domnul, altfel plin de bani, nu-i dădu cazare, nu-i dădu ridichi, nu-i dădea nici timp liber, ci vroia doar să se culce cu ea. Stătea şi plângea pe trepte. Întoarse brusc capul.

În capătul străzii apăru un cal. Lângă el era Făt Frumos din Lacrimă. Făt, măi, Făt, îl strigă Cristina. Făt Frumos se opri, îşi scoase buzduganul, luă loc şi spuse: care-i treaba? Mai zise: ce ai în rucsac? Bucate de-acasă. Dă-le-ncoace. Şi Făt Frumos îi mâncă mierea, salamul, piţigoiul, chibriturile şi chiar şi brânza. Cristina era fericită. Îi era foame omului şi ea fusese acolo să-l ajute. Ce dragoste va urma!

Ghiftuit, Făt Frumos îi dădu una cu buzduganul în cap. O aruncă în râul care trecea pe acolo şi o urmări până la Neajlov. Brusc, Cristina îşi reveni, îşi dădu seama că era tot pe Neajlov, sub podul bătăliei, luă o sabie din apă, credea că-i a lui Mihai, şi se întorse în San Francisco. Făt Frumos îi vinde mierea. Îl strigă: Făt, şi când acesta întoarse capul, i-l tăie.

D.