Domnul Țarălungă Cocacola a plecat în dimineața de 1 martie 2018 la vânătoare. Ia și căciula galbenă, că poate-i frig, a zis nevastă-sa. Ia și telefonul mobil, să știu de tine. Îți dau în oala asta niscai ciorbă de perișoare, în cratița asta ceva musaca, că până vine vânatul să ai ce mânca.
Domnul Cocacola plecă la drum. Traversă nouă munți și nouă câmpii până ajunse în Pădurea cu Vânat. Într-o poieniță văzu ceva negru la picioarele lui. Lăsă ciorba, armă pușca și trase. Se auzi un urlet. Trăsese în botul cizmei sale și-și retezase un deget. De altfel, nevastă-sa îi spusese: fii atent, să nu te rănești. Și fata lui de 22 de ani îi spusese: ai grijă să nu confunzi cizmele cu un șoarece, că-ți retezi degetele. Și băiatul lui de 40 de ani, îi spuse: tată, nu te duce, vânatul a dispărut de mult din pădure, este în parlament. Doar fata aia mică fu mai deșteaptă. Ea le spuse tuturor: io plec. Și-și luă o rochie, o căciulă de blană, mănuși, toate alea.
Fata cea mică, Claudia, traversa acum un râu verde. Plin de alge. Prin algele alea erau broaște și crocodili. Claudia se uita după broasca fermecată. Care apăru instant. Îți îndeplinesc trei dorințe, zise batracianul frumos nevoie mare. Fă-mă, zise Claudia, ori vânzătoare la magazin de mezeluri, ori funcționară la o firmă de fezabilitate. Vezi și tu unde-s mai mulți bani. Și se trezi vânzătoare, că la fezabilitate erau securiști grei.
Tăia ea ce tăia la parizer, fura ea ce fura la cântar până când într-o zi apăru la tejghea un băiat înalt, citit, toreador în satul Uiești, județ Giurgiu, din părinți constructori de poduri care nu țineau mult. Vreau și io patru kile de parizer. Claudiei îi tresări inima. Ce fel de om este unul care cere patru kile de parizer? Și sări la gâtul lui. Și-l sărută cu nesaț. Își găsise marea dragoste. Hai să plecăm din țara asta, spuse băiatul. Da, dar înainte s-o facem să sădim în fața mezelăriei un cireș, un gutui, și-un pepene.
Ajunseră la New York. Unii cânta la trompetă pe stradă. Alții la tobe în metrou. Claudia, pricepută în mezelărie, își deschise imediat un magazin. Într-o zi, în magazin intră un negru înalt de șase metri, probabil baschetbalist. Ceru opt kile de parizer. Inima Claudiei tresări. Negroteiul ăsta uriaș, simțea ea, era dragostea ei pe viață. Așa că fugiră amândoi în Chicago. Își luară un apartament de două camere și Claudia scrise părinților: Dragii mei, o ducem bine, iar în problema lu' tata, aia cu degetele, pot să i le refac din parizer, că mai am, vă pup, Claudia.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: