Uimitoarele aventuri ale Cavalerului Albastru

Foto Bogdana Păun

Cavalerul Albastru a intrat în alimentara de la colț și a cerut o sabie. Vânzătoul i-a dat-o pe-a lui. S-au luptat ei ce s-au luptat până când vânzătorul a murit sfârtecat. Acum Cavalerul Albastru nu știe ce să facă cu alimentara.

Cavalerul Albastru trebuia să cucerească Bulgaria. Trece-mă Dunărea, comandă el calului. Calul așa a făcut. Procedeul animalului a fost simplu: cu o copită vâslea, cu una cauta desagii de mâncare, cu una ținea direcția iar cu a patra dădea meditații la fizică.

Într-o seară, Cavalerul Albastru murea de foame. Și ce s-a gândit? A dat buzna în primăria capitalei și, în mijlocul consiliului, a cerut reînființarea tramvaiului cu cai. Lozinca fiind: Un Tramvai pentru Calul Meu. Imediat compozitori renumiți români au scris o melodie cu titlul ăsta și l-au trimis cu ea pe Mihai Trăistaru la premiile americane de rock.

Cavalerul Albastru făcea parte din cabinetul Dăncilă la secția Bunăstare pentru Cai, BC. La prima ședință a cerut imperios mai mult fân pe cap de cal. Dacă până atunci un cal avea repartizat un kil de fân pe an, acum Cavalerul Albastru a cerut două. I s-au aprobat trei sute de grame iar acum caii fac revoluție în piața Victoriei.

Întro dimineață, Cavalerul Albastru vorbea cu calul său: Bă, mai avem mult? Da. Cam cât? Cinci kilometri. Păi, nu e mult. Ba da. Io îi fac pe jos în douăzeci de minute, cum să fie mult? Și atunci animalul l-a dat jos din șa și i-a nechezat în ureche: Ești un trădător. Aia e o țintă la care nu trebuie să ajungem niciodată. S-au mai uitat odată amândoi în direcția cu pricină. Pe o tablă, la nici cinci kilomtetri, scria: România, pe-aici nu se trece!!

Cavalerul Albastru a scris un scenariu de film despre trăirile sale interioare, cum a citit el la noul val al cinemaului românesc. Pe scurt, era așa: Cavalerul Albastru plângea după iubita lui într-un măr. Se zguduia copacul. Iubita l-a auzit și, din cadă de unde era, a apucat-o și pe ea plânsul. Și-a aprins o țigară. A sunat telefonul. A fugit pisica, a dat în foc cafeaua, a început al treilea război și ei tot plângeau amarnic. Finalul e că Cavalerul Albastru halește jăraticul destinat calului iar iubita se-nneacă în cadă. Cam trist, dar așa-s toate filmele românești, ce să-i faci?

D.