04 aprilie 2017

Balena Albastră

SRI-ul bate la ușa noastră: cioc, cioc, cioc!! Era un ofițer acoperit în d-ăia care fac fezabilitatea autostrăzii Comarnic Brașov, adică avea buzunarele pline de bani, un rucsac cu fezabilitate în spate, și o cămașă pe care erau desenate diverse tronsoane ale autostrăzii, adică o bucată Posada Azuga, alta Comarnic Sinaia și cam atât. Mi-a zis: Am vrea să ne ajutați să găsim motivul pentru care tinerii din ziua de azi joacă și se sinucid după aplicația Balena Albastră. Ne-am gândit că dvs aveți înțelepciune și experiență, că sunteți un om detașat de problemele țării și că o să reușim împreună. Am fost de acord, mai ales că puteam, la final, să aflu cum se fac fezabilitățile pe grămezi de bani, fără să se facă nicio fezabilitate și fără să te tragă nimeni la răspundere. Am spus: Îmi aduceți aplicația, un telefon bun și stăm de vorbă în trei zile. Mă sunați.

Tot la ușă: cioc, cioc, cioc!! Era Balena Albastră. Un animal mare, interesant, cam cât blocul meu de patru etaje. Aripi cu deschidere de 50 de metri, o pălărie roșie pe cap, și o fustiță galbenă pe talie. Bună, zice. Bună, zic. Unde jucăm? Ce?, zice. Jocul cu sinuciderea. Nu știu. Am venit să te iau la o plimbare, io nu știu de niciun joc. Am auzit de sinucideri, dar nu din cauza mea. Sunt din cauza prostiei, a lipsei de educație. Și unde vrei să mergem? Prin București, că Atlanticul e departe. Ia-ți ceva pe tine. Mi-am pus și io o pălărie roșie și o fustiță galbenă în jurul taliei că aproape ne confundam. După noi s-au luat o veveriță și-un lup. Erau Aglaia și Marin, vecinii mei de pe strada Înclinată.

Când am ajuns pe Calea Victoriei, Balena a zis: Arată ca după război, și nici atunci prăvăliile nu erau atât de goale. Când am ajuns pe Academiei, Balena a zis din nou: Arată ca după război, și nici atunci prăvăliile n-aveau geamurile văruite atât de urât. Și nu erau goale. Când am ajuns pe Magheru a zis la fel. Cu cine vă războiți?, mai zice și adaugă: Că atâtea gropi și mizerie n-am văzut nici în Siria, nici în Liban, mă rog, pe unde am mai umblat și io. Cu nimeni, am răspuns. Cu nimeni, a zis și veverița Aglaia. E felul nostru de-a fi, a zis și el la sprijin lupul Marin. Nasol mod de-a fi, iar io ca Balenă cred că n-ați făcut nimic din ce trebuie din 90 până azi. Ați omorât un dictator și ați zis că vine democrația, ori aici e haos. Atât ați reușit în aproape 30 de ani. Democrația trebuia pregătită pentru voi, nu voi pentru democrație. Sunteți de căcat. Hai să ne-ntoarcem. Și nu ne sinucidem, întreb cu speranță și cu deprinderea omului hârșâit în ale lumii.

Balena Albastră o luase înainte, nu m-a auzit. Își flutura acum fustele spre metroul care o ducea la Atlantic. Era atât de mare, atât de frumoasă.
N-a-ncăput în niciun vagon și-atunci și-a luat zborul.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: