15 noiembrie 2016

Căutătorul de chestii

Când era tânără, Florica Ben Florica era o frumusețe răpitoare. Era înaltă, înaltă, înaltă, avea părul blond, blond, blond cu șuvițe albastre și cireși în jurul urechilor și purta o fustă ecosez din alea aduse în satu-i natal de contrabandiști din Iugoslavia. Ei mai aduceau și ciorapi, Vegeta, gumă de mestecat sârbească, reviste porno și Florica le lua pe toate. Adică din toate câte ceva. Le ducea apoi la școală. Florica, atunci, era în clasa a șaptea. De înaltă ce era, și când stătea jos avea un metru optzeci înălțime, că doar așa putem explica cum l-a putut vedea pe fereastra clasei pe Florin. Pe Florin Înfloratu, fiul unor buticari din centru satului, pe care-l durea în cur de școală, el având viitorul asigurat. Deci Florin trecea pe sub fereastră și l-a zărit Florica. Florin ținea în mână un capac de canal și-n loc să-l ducă la fiare vechi îl aruncă cât colo și-i zise fetei: Hai afară!!

S-au dus în Grădina Botanică. Ce căutăm aici? Chestii. Chestii? Da, uite, floarea asta cu țepi albi, numită floare cu țepi albi este o chestie. Bujorul ăsta cu țepi verzi, numit bujorul cu țepi verzi este altă chestie. Înțelegi? Dar văd că nu-ți place, hai să căutăm chestii la cofetărie. Și merseră la Cofetăria Haiducii din centrul satului. Aici, balamuc. Toată școala chiulea. Cu profesori cu tot. Luară loc la geam. Comandară două chestii dulci, că Florin nu mânca chestii sărate. Io caut numai chestii, îi zise Florin Înfloratu. Chestii serioase. Alaltăieri am găsit în sertarul maică-mii niște chestii de care mi-e rușine. Am găsit două mii de dolari, un bilet semnat Gheorghe de la Cooperativă și-un prezervativ. Îți dai seama. Acum un an, am găsit alte chestii în buzunarul lui taică-meu. Dacă nu-ți place la cofetărie, mergem în munți. Acolo găsim alte chestii, care ne pot duce la dragoste, că nu ne vede nimeni. N-am mai făcut niciodată chestii cu o fată de doi metri patruzeci, trebuie să fie formidabil.

Plecară în Retezat. Natură, nene, ce să zici. Printre maimuțe, urși, brazi și pițigoi tinerii puseră o pătură, își traseră chiloții jos, așa cum se face și când să facă chestii se auzi o voce: Stai, pân' aici v-a fost, și dădură ochii cu un individ cu Constituția României în mână. Era Manole Ben Manole, viitor general cu paza Constituției, atunci însă doar un flăcău care căuta și el chestii feminine prin pădure. Manole zise: Dacă nu-mi dai fata de nevastă și jumătate de împărăție îți tai chestia!

Florin Înfloratu nu vroia să rămână fără chestie toată viața. Își trase înapoi pantalonii, fluieră într-un anumit fel și se sui pe un cal alb apărut de niciunde cu care zbură spre București. Văzând atâta izbândă, Manole o trânti pe Florica pe pătură, făcură chestii și rămaseră împreună și azi.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: