23 noiembrie 2016

Bazaconii

Domnul Ion Similaru din Botoșani juca baschet singur la el în curte. Avea un coș pe creanga unui cireș. Pac, pac, pac, un doi, trei pași, se înălța în aer și de sus, de foarte de sus arunca la coș. Iarăși pac, pac, pac, adică bătea mingea cum a văzut că fac băieții ăia în NBA, un, doi, trei pași și se înălța în înaltul curții, depășea cireșul, coșul vecinului, cotețul curcanului, vedea o cireadă pe câmp, niște hoți de lemne la munte, o gagică goală la mare care tocmai ieșea din apă la Mamaia și era lucru bun și de acolo de sus arunca la coș. Deja era trei zero pentru el. Dar nu se plictisise. Încă odată. Pac, pac, pac, pac de patru ori, un, doi, trei pași și hop!!, în înaltul cerului. De acolo văzu la el în cameră. Nevastă-sa era cu vecinul în pat, se uitau dezbrăcați la timbre. Măcar că erau doar două, dar ei le priveau cu nesaț. Domnul Ion Similaru văzu negru în fața ochilor și nu mai coborî din ceruri. Își cumpără acolo un apartament de cinci camere, făcut cinci copii și zbură imediat la Mamaia după gagica aia goală.

Tânăra Busuioc Angela din Timișoara se juca cu curentul electric. Se curenta cu el, îl băga în buzunar, în pantofi, omora insecte, șoareci, câini, tot felul că era curent de 220. Aprinde chiar și televizorul cu el. Taman acum îl aprinse și la emisiunea aia în care Iulia Albu critică politica românească văzu un băiat care-i plăcu. Îi spuneau, în studiou, Emil. Puse mâna pe telefon și-l sună. Alo, Emil? Da. Nu mergem la film? Ba da!! Și se duseră la Sieranevada ca să țină mult că aveau de gând să se pipăie. Da' ea-l pipăia cu curentul și-atunci Emil muri electrocutat.

Doamna Milion Vasilica din comuna Obedeni, județ Giurgiu, de profesie lăptar comunal, făcea și studii de fezabilitate. Fezabilita apele Neajlovului. Primea bani în fiecare an ca să monitorizeze apele pe timp de ceață, pe timp de căldură, pe timp de pește și pe timp de război. Ei îi plăcea cel mai mult pe timp de război, că război nu era niciodată și putea cere bani de cinci ori pe an pentru cinci studii de fezabilitate pentru că apa, fiind curgătoare, lucrurile trebuiau fezabilitate nonstop. Într-un an, pe neașteptate, la mal opri o barcă. Din ea coborî un soldat. Ce faci aici? Fezabilitez, răspunse Milion fericită. Fericită, pentru că soldatul era american, parașutist din ăla din filme, care aterizează și dă ciocolată la copii și femei. Americanul îi dădu o ciocolată. Apoi, făcură acolo, pe mal, opt copii. Îi puseră în barcă și-i lăsară să plutească spre Călugăreni ca să-i găsească Mihai Viteazul. Iar ei, cu banii de fezabilitate, fugiră în America, la New York, unde soldatul era portar la Tower Trump.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: