Compunere meditativă

Poate e joi dimineaţă. Poate vineri. Şi atunci trebuie să mă dau jos din pat ca să admir regina nopţii. * Sună telefonul. O voce: eşti meditativ? Mai zice: de ce? Zice în continuare: să ieşim să bem o cafea! Zice demn: bani am eu! * M-am îmbrăcat cu o rochie subţire din brocart albastru, şi pe stradă meditam la ce înseamnă să fii şarpe. Lung, galben, rău, otrăvitor. Sau lung, albastru, bun şi otrăvitor. Sau, de ce nu, mic şi vesel. * Viaţa de şarpe e de invidiat. Te târăşti pe jos, te sui în copac, ai limba ascuţită, otrăveşti, nu scoţi niciun sunet, mănânci şoareci. * Trebuie să fie buni şoarecii. Dacă în loc să bem cafea luăm câte un şoarece prăjit? * Ajung. * Prietena mea zice: azi n-au cafea. Mai zice: au şoareci prospeţi. Zice necontenit: luăm câte unul? * Mă gândeam ce aveam de vorbit cu ea, ca să merite să luăm câte un şoarece la grătar. * Mi-am adus aminte: despre sex. Despre ăla masculin. Că de ce aşa, că de ce pe dincolo şi am comandat doi şoareci în sos avocado şi mămăligă. * Şi aşa mai departe.