Caietul de datornici

Mă dusei pe la ţară. Lângă Clejani. Sâmbătă, 27 august. * Bărăganul este literalmente galben. Seceta e cumplită. * Nimeni pe câmp, pe stradă sau în curţi. * Toată lumea la cârciumă, la berea Ursus. * Hai şi noi. * Dialoguri de ceva politică, televizor, vag de ziare, aprig de unii din sat care s-au dat la nevestele altora. * Mai luăm una? Mai luăm. * În timp ce noi ne plătim fiecare bere, sătenii se trec într-un caiet. N-au bani. * Se ia de toate pe veresie. O tip cu doi copii a luat două păsări, iaurt, lapte, pâine. * Altele la fel. * Vorbesc cu Tanţa, patroana magazinului. * Îţi dau banii? Nu. * De ce nu-i ceri? * Dacă-i cer, mă bat sau dau foc magazinului. Luna trecută, i-am cerut banii celei cu copilul şi ea a sărit la bătaie cu soţul ei. L-au băgat pe al meu în spital şi nici banii nu i-am văzut. Şi cum rezişti? Unii mai dau şi atunci plătesc marfa. N-am ce să fac. Puţinul ăla care-mi rămâne îmi permite să-mi cresc fetele. * Mă uit peste câmp. * În paragină. * Mă uit peste casele din sat. * În paragină. * Ca şi oamenii de aici. * Şi aşa mai departe.