Calimara la Malmö

Daca se uita pe ferestre, calimara vede asta (gradina interioara): 

asta (scoala exclusiv bruneta):

si alte chestii pe care le-am aratat deja intr-un post mai vechi, pe vreme cu ploaie. Gradina interioara e un mini-parc pentru copiii aflati in libertate, cu tobogane, leagane, nisip, ciupercute, balti, jucarii si biciclete folosite in comun... Vecinii sint tare comunitari, comunicativi, ecologisti, 'telectuali, cam de stinga (ca aproape tot suedezul) si ecologisti. Undeva in spate se afla si hala in care sint zecile de tomberoane pentru: gunoi alomentar (in pungi de hirtie), gunoiul cel de toate zilele, ziare, sticla alba, sticla colorata, plastic, cartoane, baterii si becuri. String reciclabilele intr-o cutie pe care o deplasez pina la casa de gunoi si acolo distribui: una tie, una tie, una tie, una tie... Caldura si apa vin de la primarie, asa ca se platesc la comun. Cald e, apa este. Factura de la intretinere aterizeaza in cutia postala si-o platim pe internet. Vecinii se string in curte de citeva ori pe an: doua petreceri, cu mincare si bautura personale, doua reprize de curatenie (primavara si toamna) si ce-o mai veni, ca nu le stiu chiar pe toate. Cartierul e simpatic. Cam la doua saptamini se mai injunghie/impusca drogatii/baietii rai. Politia intinde banderolele, autobuzul isi deviaza circulatia. Se pare  pe vremurica era un loc tare famat si inchis altor cetateni, insa acum s-au mai schimbat lucrurile. De exemplu, blocul nostru - cvartalul, adica cele 4 laturi care inchid gradina - era bordel acu' vreo citeva zeci de ani. Asa ca spatiul locativ era tare ieftin. Intre timp intelectualii au pus mina pe el si l-au curatat atit de bine incit acu' nu poti sa salasluiesti in el daca nu te primeste comitetu' de locatari, dupa ce purica bine situatia financiara si recomandarile de buna purtare. Asa ca au crescut si preturile. Mai antart, in cartierul asta, Kirseberg pre numele lui, se ardeau vrajitoarele. Acum convietuiesc, mai mult sau mai putin pasnic, imigranti si milionari, proletari si drogati. In toate combinatiile posibile. Avem biserica, avem parc, avem patinoar, sala de sport, biblioteca (undeva), gara (nefunctionala, din pacate), avem policlinica (de care sper sa nu mai fie nevoie sa mai pomenesc), avem magazin discount, magazin second hand, arabul de la colt, chinezul de la colt, scoala generala (in care nu am vazut un singur cap blond), avem deci di tati. Trecind calea ferata peste sau pe dedesupt, dam in cartierul vecin cu mall, magazine multe si felurite. Oleaca mai incolo, peste alt pod, ne apropiem de portul industrial. De aceea auzim goarnele vapoarelor aburite pe vreme de ceata.

Ce frumos e la mine-n cartier! Sa poftiti!