19 iunie 2010

Fotbal de maxima audienta

S-a intimplat urmatoarea faza: un fotbalist si-a injurat antrenorul. Asta s-a ofticat si l-a dat afara din lot. Bine, faza a avut loc azi/ieri la Campionatul Mondial de Fotbal si Africa de Sud. Jucatorul e un anume Nicolas Anelka, in curind fost (la pariu) mare fotbalist la Chelsea, iar antrenorul e Raymond Domenech al Frantei. Ei, si?! De ce ma ocup de birfa asta cu iz de vulgaritate? Ma mir si eu. Asa cum ma mir vazind stirile la televizor, curgind una dupa alta, si marturiile in direct ale reporterilor despre nimic. A se citi care-i traseul si cu ce mijloc de transport paraseste pacatosul fortareata francezilor. Ca da, antrenamentele se efectueaza cu usile inchise, declaratiile de presa se dau pe fax, iar jurnalistii mituiesc cameristele ca sa afle ce culoare au cearsafurile semizeilor. Si problema nu e comportamentul scandalos al fotbalistului, nu, ci faptul ca in echipa Frantei se gaseste un tradator care a povestit presei incidentul (a se citi injuratura), cuvint cu cuvint. Astea-s stiri? Astia-s eroi?? Asa se face sport in ziua de azi? Unde-s sacrificiile, unde-s sportivii cu ritm de viata draconic, fara vicii, fara excese? Unde-i lupta pentru glorie, unde-s lacrimile la auzul imnului national de pe prima treapta a podiumului? De ce sa-i mai iubim de acesti ingeri decazuti, de ce sa-i mai respectam, cind ei nu se respecta pe ei insisi si nici intre ei? Cind triseaza, mint, fura, cauta pretexte pentru a-si motiva esecurile si se comporta ca niste plozi alintati? Performanta nu mai conteaza, competitia e de fatada si aduce doar puncte de rating, sportivitatea e out of fashion de vreo doua decenii. Miza calificarilor se traduce in publicitate pentru televiziunea care transmite evenimentul sportiv. Asta intereseaza: cine cit cistiga. Si cine pe cine injura, Ca de jucat, nu joaca mai nimeni. Poate doar fotbalistii africani care spera sa fie remarcati de o echipa mare ca sa se imbuibe si ei. Sa devina celebri si sa-si permita sa injure antrenorul la ora de maxima audienta.
Fotbalul nu mai e un joc de placere, ci joc la Bursa.

5 comentarii:

  1. comercialul domina! ceea ce se vinde, profitul primeaza!
    cazul mutu: o nulitate in orice alt domeniu...si-a facut tatuaj, a "ars-o" pe megan nu mai stiu cum...si-a luat BMW...
    este clar ca sportivul mutu este o persoana cu plusurile si minusurile sale. faptul ca este popularizat excesiv nu face altcva decat sa plictiseasca.
    sportivii, nu vreau sa jignesc, sunt oameni care, de regula, au nevoie de cascadori cand deschid gura. dezacordul gramatical este ceva frecvent, orice fraza incepe cu concluzivul "deci"...pana la urma nu e vina lor, ei sunt pusi in spotul reflectoarelor , brusc, fara sa inteleaga, de multe ori, de ce.
    voi, in franta, aveti o presa sportiva de clasa mondiala...in romanica e mare subiect de presa faptul ca nush ce nulitate de fotbalist i-a dat-o-n gura nu stiu carei nulitati de pitzipoanca.
    ce vreau sa spun e ca avem presa pe care-o meritam, care, la randul ei , creaza personajele pe care le vrem...
    uff, greu a fost!!!:))
    o duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. :))
    noi, aici in Franta, avem o presa sportiva care se degradeaza. si presa nationala la fel, ca - daca te uiti pe link - vezi injuratura cit castravetele turcesc pe prima pagina. s-a facut mare vilva pe cazul nefericitului aluia de Tibery, care se culca cu nu stiu ce pornoreasa.
    ei bine eu NU vreau presa asta, nici personajele astea. asta am vrut sa spun si eu:)

    RăspundețiȘtergere
  3. duminica frumoasa si tie, inca nu esti la mare?:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sportul si cu osebire fotbalul sunt de multa vreme o industrie. In care se castiga mult din cotizatiile naivilor.
    Cei care au paine vor si circ. Ce care nu au paine se multumesc doar cu circul.

    RăspundețiȘtergere
  5. deci toata lumea vrea circ. de-aia avem parte numai de circ.

    RăspundețiȘtergere

Lăsați răspuns aici: