Jazz

Aphra Georgescu, de profesie oligarhă, din București, strada Slăninuței 4, stătea la oglindă: Olindă, oglinjoară și tot așa. De fapt o chema Aphra Biensur Georgescu, dar când stătea cu soțul ei de vorbă în timp ce se machia la oglindă prefera să i se spună simplu, Aphra. Era o femeie înaltă, ca toți oligarhii, blondă, frumoasă, cu paiete verzi în urechi din naștere. Spunea: Dragul meu Stan, jazzul a apărut din alte necesități, nevoi în America. Nu se compară cu România. Acolo, motorul economiei prin anii începutului de secol a fost prostituția. În saloane se cânta, în saloane se consuma băutura și sexul. Curgeau banii, muzica aia era pe sufletul celor care consumau. Un oraș, Montana, celebru în cupru, avea pe la 1910 cam 5.000 de bărbați la muncă. Muncă nasoală, minerit brut, înțelegi? Câștigau o grămadă de bani. Își cumpărau arme și se împușcau între ei. Unul deștept, un lider local, a zis: Haide, bă, să aducem gagici și să terminăm cu crimele astea. Ne descărcăm cumva. Și așa a fost. Au venit circa 3.000 de prostituate. A apărut imediat bandul, pian, bass, tobe. Au apărut investițiile, înțelegi? Tu înțelegi ceva vreodată, Stănică dragă? Ori la noi? Ce jazz? Care jazz? Johnny Răducanu? Mircea Tiberian? Americanii prin jazzul ăsta se exprimau, ajungeau la inimile unora, începuse o cultură. Adică jazzul ăsta se adresa unor oameni cu alte istorii decât ale noastre, care n-avem nicio istorie. La noi căror nevoi a răspuns jazzul? Nevoii de căldură sau parizer? De salam de vară? De ședințe UTC? Îmi bat gura degeaba cu tine. Ce-ți veni, dragă cu jazzul? Te-a enervat ceva? Tu. Că în loc să lălăi o temă de Miles Davis, mai bine ai lălăi o melodie de Bere Gratis, că e mai pe sufletul nostru această muzică indigenă de nimic. Boule!! Sunt atât de frumoasă și tu nici măcar nu bagi de seamă. Hai, du-te la mă-ta, să nu te mai văd zece ani. Stan își luă saxul și zbură la Sala Palatului. Avea concert de jazz cu bandul lui. Unul tare.

Jazz, câinele ciobănesc de la turma din comuna Fundata, județ Brașov, tolănea la soare cu o carte în labe. Vedem titlul: Cursuri de foxtrot, vals, tango, cha cha, twist și rock. Prietena lui, Gabi, un sârmos italian cu ciuf roșu, era lângă el. Cel mai ușor se învață tangoul, zise Jazz. Un pas înainte, un pas pe loc, iar un pas pe loc, iar un pas pe loc. Ce simplu e, crocodilul meu apos, puța mea sinceră. Hai să-l dansăm. Se sculară în câte patru labe, făceau pași pe loc și se bâțâiau, de fapt, pe un ritm imaginat. Hai să facem și vals. Uite, un pas la dreapta, unul la stânga, doi pe loc, doi înapoi, iar doi înapoi și tot așa înapoi pas cu pas. Păi, o să cădem în văgăuna aia din care n-a mai ieșit nimeni. Și? Dacă așa scrie, așa facem. Și începură, tot într-un ritm imaginar, un, doi, un doi, doi, doi, doi, doi până dispărură într-o crevasă a muntelui. Da, a muntelui, că stâna era sus, sus de tot pe o creastă de unde se vedeau Bucegii, Giurgiu și Craiova.

Cursurile de jazz de la Universitatea COOL din Balta Albă erau ținute de o balenă. Enormul animal intra în sală și adormea instant. Studenții dădeau atunci tare Herbie Hanckok și pe pianul gagiului discutau tare despre gagici, solde, mâncare, droguri, gagica aia blondă, ba aia albastră, că proful, că mama, că excursia, că mamă ce sâni avea, dar cum era goală-n cort și așa mai departe. Vorbeau tare. Muzica nu se mai auzea. Așa știau ei că se învață jazzul. Zbierând.

Denis

Cine sapă groapa altuia

Vasile Flop din comuna Obedeni, județ Giurgiu, om de o veselie bolnavă, cu nasul mare și păr bucălat, este la cârciuma din sat împreună cu deștepții locului. Vreo zece în total. Se discuta că cu cine votăm acum în decembrie. Unul negru la gât: păi, cu PSD-ul, că ne dă ulei, și chiar dacă nu ne dă tot ei ies. Unul cu aripi de zmeu: păi, tot cu PSD-ul, dar poate iese PNL, ca în 2014. Că diaspora asta votează strâmb. Auzind vorbele astea goale, pe Vasile îl treceau nervii prin tot corpul. Tremura de furie. Zise tare, ca să-l auză și părintele care tocmai venise de la păscut cu vaca: măi, oameni buni, nu-l putem vota decât pe Trump, pe Donald Trump, că acum e voie. Are bani și ne dă la fiecare câte o sută de dolari. Nu ca ăștia cu uleiul lor, nu ca ăla cu meditațiile, adică noi pe cine și la ce să medităm, și nici ca ăla cu cămășile lui prea călcate. Zău așa, conchise Vasile și-și aprinse o țigară Trump, de-alea de care cumpăra la Giurgiu de la marinarii sârbi. Plecă supărat, și se gândi pe drum să termine cu tovarășii lui într-un mod radical. O să-i îngroape de vii. Era voie, scria în Constituția generalului Manole Ben Manole.

Florica Flop, doamna FiFi, soția lui Vasile, asculta de la geam ce behăia Vasile la Evelyn, numele cârciumii. Nu era de acord cu Donald Trump. Ea vroia s-o voteze pe Monica Macovei, că numai ea promisese Mai curat, Mai curat, Ca la țară, adică Jos Corupția din Obedeni. Sau pe Vasilica Tastaman, dar nu știa dacă mai trăiește. Sau de ce nu?, pe Ilinca Cerbacev, aia care cânta Pe Vale, pe Valea Prahovei. Se luă după Vasile. Îl găsi în câmp săpând o groapă pentru zece persoane. Aprecie situația și scoase telefonul mobil. Îl sună pe Trump. bă, Donald, îți vorbesc din inimă. Da' n-ai ce căuta la noi în sat. Prostu' ăsta al meu îți face groapă, mai zise cu voce tare ca să-l sperie pe Trump.

Trump închise telefonul: Bine că mi-ai spus, Florico, bine că mi-ai spus. Făcu semn unor ofițeri de-ai lui, doi negri și unul albastru sau bej, înalți de cinci metri. Ăștia plecară spre România cu ditamai lopețile după ei. Sub acoperire. Dacă-i întreba cineva de la SRI ce caută, ziceau că fac bază de lopeți contra rușilor.

Îl găsiră pe Vasile pe marginea uriașei gropi. Groapă de zece peroane. Îi făcură vânt în ea și-l îngropară. Apoi, se duseră la cârciumă și spuseră oamenilor să voteze cu Monica Macovei. Pur și simplu.

Denis

Vulpea și cașcavalul

Vulpea Rosetta a căzut de acord cu papagalul Traian să organizeze un referendum pe Neajlov cu privire la migranți. Adică sunt ei necesari sau nu? Ocupă ei locurile de muncă ale localnicilor sau nu? Dau ei în cap la femei sau nu? Fură din banii neajlovenilor sau nu? Când să facă buletinele de vot cu întrebările, din cotețul Rosettei se aud gurile înfometate ale puilor ei în număr de 76. Trebuie să găsesc ceva de mâncare pentru ăștia mici spuse Rosetta lui Traian, altfel nu ne lasă să facem referendumul. Amânăm, zise înțelept Traian. Referendumul?, nici pomeneală. Rezultatul e așteptat la Bruxelles. Și unde găsești de mâncare? La corb.

Corbul Vintilă venea de la o meditație de fizică, se ducea la alta. La ultima, plata a fost o felie de cașcaval de un kg. Mergea cu ea pas cu pas în cioc. Intră la arici. Începu meditația, dar nu deschidea pliscul de frică să nu scape cașcavalul. Explica cu aripile: vectorul în sus, apoi în jos cu viteza de frecare anulată de aer și de apă, apoi cu vântul schimbat. Mă rog, de-ale fizicii. Și ăia mici, aricii, înțelegeau, că erau pricepuți. De altfel, de când Vintilă medita pădurea la fizică, premiul Nobel poposea numai aici. Corbul văzu tot. Se dădu mai aproape. Cu voce mieroasă, zise: Vintilă, la ce distanță sunt două puncte? Corbul nu răspunse, știa șiretlicurile Rosettei. Vorbea în continuare doar cu aricii, doar ei plăteau. Rosetta mai încercă odată: Vintilă, cine e cel mai deștept fizician și va ajunge și șeful pădurii? Și Vintilă spuse: Eu, și scăpă cașcavalul.

Rosetta ajunse cu cașcavalul la puii ei. Acum haleau. Traian se uita la film. Vedea Bacalaureat. Zise: Ce viață de căcat, derizorie ducem. Sper să n-avem nevoie, la bacul ăstora ai tăi, să punem pile, să ne umilim, să dăm șpagă. Nu, stai liniștit, băgăm în referendum și chestia cu desființatul bacului, să vezi că trece. Toți vor.

Vintilă își reveni. Îl sună pe Traian, cu care avea meditație la fizică. Era o lecție importantă, care trebuia lucru bine făcut: Clipocitul Apei în natură și cu ce viteză. Când intră în cuibul celor doi, pentru că Rosetta și Taian concubinau, văzu cașcavalul. Scoase un ciocan pneumatioc cu circumferința de patru, le dădu celor doi în cap, își luă restul de cașcaval și se duse cu el în pădure ca să-i calculeze ceva cu care să se ducă la meditația următoare. Era dependent. Că-și făcea casă.

Denis

Greierele și furnica

Greierele stă la geam, fumează trabuc și se holbează de zor, poate trece furnica. Furnica cea bogată. Aia care a muncit toată vara, a vândut și acum e plină de aur. Stă și stă și-și mai aprinde un trabuc, pentru că furnica întârzie. Este la bancă, să schimbe dolarii și euroii în lingouri de aur. De cum ar vedea-o în capul străzii, greierele și-ar lua vioara și s-ar pune pe cântat celebra melodie Pas cu Pas. Furnica ar începe să danseze, ar scăpa aurul pe jos, iar greierele nostru, dintr-un salt, l-ar lua și ar dispărea în lanul de mere de pe marginea drumului. Bun planul, dar furnica nu se arăta și pace. Și-atunci? Păi, și-atunci, greierele ar trebui să pună în aplicare planul B. Care zicea că să atace banca. Dar badigarzii? Niște unii mari, care l-ar călca în picioare. Atunci mai bun e planul C, care zice că să se transforme în urs. Și cine s-ar mai pune cu el? Se dădu de trei ori peste cap și se transformă în urs.

Un urs uriaș lipăia pe Lipscani. Cânta Pas cu Pas și intra la BNR. Dădu cu pumnii în dreapta și-n stânga și o văzu pe furnică. Era plină de aur. Cam câte un kil pe fiecare picior. Să zicem că erau o sută de kile. Ursul începu să cânte și mai tare și pe furnică o apucă dansul. Scăpă pe jos tot aurul. Ursul luă suta de kile de aur și o hali, ca nu-l vază cineva cu averea în spate ieșind din bancă. Muri instantaneu, fiind primul caz de gastrită auriferă din medicina modernă românească.

Cei 7 magnifici, în frunte cu Denzel Washington, treceau pe Lipscani. Văzură ursul murind de gastrită auriferă. Luară aurul și Denzel zise: Acum că suntem plătiți regește, hai să apărăm un sat. Păi, pe care? Și dădură cu banul. Banul o luă în sus, și tot în sus și nu se mai întoarse niciodată.

Cam așa ceva.

Denis

Știrile Neajlovului

Generalul Manole Ben Manole se străduiește să-l aducă pe Dacian Cioloș prim ministru al Neajlovului, chiar dacă omu' nu vrea să fie în niciun partid, că pe Neajlov nu-s partide. În ideea asta și-a pus o cămașă strâmtă, să-i ascundă burta, și-a pus și o căciulă de blană tot din cauza asta și s-a dus la București. Aici a vorbit direct cu Dacian Cioloș. Dom'le, vino la Neajlov că e pește mult, sunt lăutari la Clejani, sârmă ghimpată la Ghimpați, un căcat la Giurgiu, deci ai ce face, ai ce prim ministrea acolo. Ce zici? Generalul urmează să primească un răspuns luni, 3 oct, 2016.

Francezii de la Saint-Gobain, vor să facă o fabrică de parbrize auto la Călărași, unde vor produce cam 500.000 de parbrize pe an. Aflând acest lucru, generalul Manole Ben Manole s-a deplasat în Franța, la fabrica Saint-Cobain și a vorbit chiar cu dl Saint Gobain, care era de fapt o firmă la intrarea în fabrică. Bă, lăsați naibii Călărașiul, că mai bine ca la Neajlov nu va fi. Facem 500.500 de parbrize și le împrăștiem pe malurile râului și organizăm excursii pentru toată Europa, să vie să se uite prin ele la cum tăiem noi lemne legal, la cum mulgem vitele legal, la cum creștem porci pentru ouă că găinile nu-s spornice, la cum citim noi Pas cu Pas și dăm după aia meditații. Dl Saint Gobain i-a promis un răspuns generalului luni 3 oct 2016.

Două din avioanele F-16 achiziționate de România vor avea garajul pe Neajlov. Ele vor zbura pe deasupra râului după cum urmează: luni de la 4 la 8 și duminică de la 6 tot la 8. Țăranii din satele de pe-acolo vor trage în ele, dar degeaba, că-s prea mari, prea urâte, prea cumva.

PUBLICITATE O vacă aleargă spre Neajlov. Pălăria-i zboară din cap, fustele i se urcă pe talie, dar ea dă-i și dă-i. Ajunge la râu sfârșită. Zice: Lipinolul, lipinolul e cel mai bun, futu-i!!!

Mihai Găinușă va veni la TVR 1. El va avea o emisiune de noapte cu Știrile de Mâine. Adică despre viitor. Astfel el va face referiri zilnice la Neajlov. Despre viitorul Neajlovului. Păi, va zice Găinușă, Neajlovul va fi dus pe Marte cu tot cu satele riverane, pentru că pe Marte nu-i apă și până găsesc astronauții mai va. Apa de Neajlov ajunsă pe Marte va fi potabilă, pisciolă, ouabilă, furabilă, navigabilă și uite-așa România va deveni proprietara planetei. Măi!!!

PUBLICITATE Vaca ajunsă la Neajlov s-a înecat. Ultimile ei cuvinte au fost: Meditați, meditați, meditați!!!

Elena Udrea, 42, ar vrea să nască. Pentru asta, generalul Manole Ben Manole, cel care păzește Constituția României pe Neajlov, va introduce un alineat nou în Constituție. El va suna așa: Doamna Udrea Elena are voie să facă copii și la 70 de ani.

SPORT Urmează meciul de hochei Neajlov Clejani pe patinoarul internațional din Malmo.

Agenția CĂLIMARA