UN ROMÂN CU-N POPĂ DE PICĂ PE VASUL TITANIC

Tânărul Pierluigi Zugravu, 17 ani, de profesie fără viitor, citea numai știrile de pe burtieră. Ba că Hackney Diamonds, ba că Netanyahu, ba că o inundație mare în Brazilia care va ajunge și în satul lui, Gogoșari, județ Giurgiu. Neinteresant. Într-o zi însă află că Petre Ispirescu n-avea niciun an de școală, adică nu fusese la școală de loc, iar că Bernard Shaw se retrăsese de la școală pe la 15 ani și de atunci ciuciu. Ciuciu. Își puse treningul, se duse la școală. Îi spuse dirigintei: Mă retrag, mă cac în ea de școală. Se îmbarcă pe Titanic pentru a merge în Lumea Liberă. Acolo se va face electrician cu studii la New York. Se va întoarce în sat și așa mai departe. Pa vas era multă lume. Fel de fel. Unii jucau cărți și se băgă și el. Era pe bani. Parie și el 2.000, două mii, de dolari și câștigă. Cu banii, vreo zece mii de parai, se gândi să-și facă un costum de scafandru întrucât știa de pe burtiere cu Titanicul avea să se scufunde. Așa se și întâmplă. Își puse costumul și înotă spre Lumea Liberă. Lumea Liberă era închisă. Sărbătorea Crăciunul, tăia porcul. Așa că Pierluigi fu nevoit să se facă instalator. Instală el vreo doi robineți dar i se făcu dor de casă. De Gogoșarul lui. De mirosul de smântână. De fân. De Sorina, gagica lui. O luă înapoi. Pe Titanicul scufundat, la aceeași masă, se juca în continuare. Se băgă și el. Parie 3.000, trei mii, de dolari din banii cu care treuia să-și deschidă atelier de instalator în județ. Județul Giurgiu. Bătea vântul urlau stavrizii, cum să spun, era nasol afară. Ceilalți jucători s-au enervat. Erau prea mulți bani. Ei n-aveau nici jumate toți cinci. Se luară la bătaie. Pierluigi, care știa de la burtieră că avea să fie bătaie mare pe transatlantic, își montase în costumul de scafandru o mitralieră. Trase și fugi. Ajunse în sat pe seară. Sorina era la discotecă la Giurgiu, dansa cu viceprimarul. La stânga, la dreapta, hâț, hâț, săreau amândoi pe o melodie a lui Sorinel Puștiul. Îi dădură lacrimile. Trebuia să se întoarcă pe Titanic, în Gogoșaru totul era pierdut. La aceeași masă, tot băieții lui. Parie din nou. Unul din ei scoase un popă de pică. Popa zise: Cine nu-i cu noi și așa mai departe. Îi apucară râsul. Râdeau și râdeau. Râdeau și râdeau. Cam așa.