La cules de corcoduşe

Venea frigul şi trebuiau culese corcoduşele. Când vine frigul nu te pui. Toată planeta stă. Boxerii nu mai boxesc, secretarele nu mai secretează, cataifele devin sărate rău, berzele nu aduc copii. Bine, bine, mai e o lună până la frigul cel rău, dar noi trebuia să fim pregătiţi. Cu pompe, cu umbrele.

Foto, arhiva E.M.

Aşa că ne-am suit în furgoneta noastră şi ne-am dus la Obedeni cu ligheane, căzi, plase, saci şi alte alea ca să avem unde pune frumuseţe de corcoduşe. Că erau vreo două milioane. Pe care aveam să le împărţim. Întâi la primăria Bucşani, apoi la Giurgiu, apoi pe o insulă îndepărtată din Caraibe sau Bahamas dac-o fi acelaşi lucru. Şi era ceva şi mai important: cu două corcoduşe am fi împodobit-o pe frumasa Obedeniului, Larisa Uaţap, şi-am fi trimis-o la parada modei de la Călugăreni.

Culegeam ce culegeam şi a apărut u pupăză. De unde vii? De pe Neajlov. Am făcut u circuit de două săptămâni cu opriri la Braşov, Iaşi, Giurgiu. Frumoasă e România asta a voastră. Ce faceţi aici? Culegem corcoduşe că vine frigul. De ce numai roşii? Şi uite-aşa am ajuns să trecem prin fizica atomică, educaţia sexuală la albine, interzicerea urşilor, borurile pălăriilor, maşina de cusut, inudaţii necesare şi economia ţării noastre. Pupăza a zis că aici în Carpaţi nu merge decât producţia de alambice. Să alambicăm pentru toată Europa. S-ar face drumuri, pe drumuri baruri cu fete şi aşa mai departe.


Radioul era deschis. Spunea: frigul e de mult instalat pe aceste meleaguri. Dar vine pe seară din sud. Va opri în Colentina, în Militari, aşa că ieşiţi cu toţii la vot. Păi, cu cine? Cu nimeni, voi doar ieşiţi.


D.