Ne-am pus fularul şi bretelele şi-am ieşit în oraş. Să vedem despre care economie ar putea vorbi prezidenţiabilii din România. Că nu zic nimic. Şi brusc am intrat la Jocker într-un mall pe jumătate în faliment. Regia Todd Phillips. Cu Joachim Phoenix. Nene, ce face băiatul ăsta! Cum joacă! Scenariu magistral, regia impecabilă, film de Oscar la mai multe categorii. Leul l-a luat. Leul de la Veneţia. După ce se termină filmul rămâi mut o juma de oră. Te-ntrebi: se poate aşa ceva.
Joachim Phoenix, foto wkp.
În oraşul fictiv Gotham, creat de desenatorii americani de benzi desenate, trăieşte un fel de homeles care-şi zice comediant. În băruleţe, pe stradă, pe te miri unde, pa bani puţini, cu o mamă superbolnavă. Speră să facă stand up într-o sală uriaşă, să facă lumea să râdă, chestii. Nu va face nimic din toate astea preţ de o oră şi jumătate. Viaţa mizerabilă pe care o duce, la marginea societăţii, nu-i permite de fel să se desprindă. Sfârşeşte la spitalul de nebuni. Rol magistral interpretat de Joachim Phoenix. Tulburător, tensionat, cu emoţie, cu un mare talent, impresionant, realist, tandru, rol mănuşă.
Nu ne-am propus să vorbim mult de film, trebuie văzut obligatoriu. Este cel mai bun rol masculin din istoria cinematografiei mondiale. Bravos!
Ieşind de la film, ne-am întâlnit cu Kill Bill. Ne-a spus: economia României e greu, n-ai despre ce să vorbeşti. Aşa că ne-am cumpărat un ziar de seară şi am aflat că, transplantul de organe este trăznet în România din cauza faptului că spitalele au numai plămâni. Vrei să-ţi schimbi inima, ţi se pune un plămân. Că numai asta dau donatorii. Vrei o dantură nouă, la fel. Mai la vale, la pagina 12, este un interviu cu un nou născut. El zice aşa, înţelept: frica e singurul mod de control, referindu-se la naiba ştie ce. Aşa că ne-am suit în tramvaiul 11 şi ne-am cumpărat bilet, că nu se ştie niciodată.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: