29 august 2018

Jazz at Bran Castle nr 6 - 1


Foto Tina Cumva, 2009.

Nu ne-a dat nimeni o foto oficială de la festival, așa că am improvizat cu una de-a noastră de la concertul pentru vioară și oboi din Obedeni, județ Giurgiu, anul 2009. Așa.

Desigur că Omar Sosa Trio, grupul din deschidere a fost excelent. O pată de culoare cu un proiect numit Transparent Water. Care de fapt înseamnă, zic muzicienii, să nu cânți de două ori același lucru. Cum făcea Angela Similea și mai fac și acum Inna sau Andra. Este de fapt o libertate totală de a improviza, bucuria de a cânta este atât de mare că doar asta contează. Cei trei membri ai grupului, Keita, Ovalles și Sosa vorbesc trei limbi diferite, dar asta nu contează niciun moment. Pe scenă nu se simte. Majoritatea pieselor sunt dominate de sunetul plăcut al korei, instrument asemănător lăutei europene cu 21 de coarde. În muzică, zice Keita, cel mai important lucru e să fii cinstit, să păstrezi mesajul cântecului, să explorezi fără să lași să se piardă tiparul inițial, originar, chiar dacă te plimbi printre tradiții și stiluri.

După un drum obositor pe DN1, am parcat la Bran Chalet. Întuneric. Un bec la un balcon. Dar hotel de patru stele al unui oarecare Tinu. Din balconul camerei se vede castelul. Doar ce ne-am scos basmalele și la telefon ni s-a spus: hai, că începe Lars Danielsson Quartet. Formulă de zile mari: Lars Danielsson bass, John Paricelli chitară, Gregory Privat pian și Magnus Ostrom tobe. Quartetul își prezintă ultimul album, Liberetto. Fără traducere. Căci jazzul este de fapt libertate absolută în gândire și-n simțire, cum ar spune și Mircea Tiberian, de care ne bucurăm că n-a participat la această ediție a festivalului. La oamenii ăștia muzica lor te lasă să cutreieri liber, fără să ții cont de frontiere în toată muzica vest și nord europeană, arabă și africană.

Ne-am dus la petrecerea de la etaj. Privată. Aici, Lenin, pseudonimul celui mai mare critic de jazz al momentului, nu-i știm numele, mânca, de șase ediții, fasole. Bun. A venit și pianistul Gregory Privat, care avea mâinile până la glezne, de-asta-i ieșea. Și așa mai departe.

Va urma, D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: