Doamna în Negru

Doamna în Negru a coborât pe malul râului Neajlov acum 100 de ani. Dintr-un submarin negru.Avea un sac negru, pălărie și rochie negre. Submarinul negru a plecat iar ea s-a instalat în primul copac negru din pădurea Uiești. Da, pentru că această pădure este jumătate neagră. Doamna a scos un caiet negru, un pix așișderea, și a scris pe o foaie neagră: Lumea mea neagră a devenit realitate. O spun cu curaj. Știi că ție îți scriu, Mister Black, și că n-o să mă mai vezi niciodată. Te-am iubit și încă te mai iubesc, dar ochii tăi negri nu-mi spun asta. Mă-nșel? Ieri, când desfăceai conserva de șprot negru nu te uitai la mine. Ci la teve, unde o gagică de la Meteo spune prostii despre Bărăgan. Tot ieri, te-ai băgat în dulap, n-ai vrut să mă privești cum îmi pun sutienul negru. Ori? Nu te urăsc, nu. Știi când visam amândoi să fim două portocale negre? Atunci, da, atunci m-am îndrăgostit de tine și o paloare de vânt negru a trecut prin părul tău ca să sublinieze starea de portocală. Ce frumos. Poate zici că bat câmpii. Da, îi bat. Viața e despre dragoste și bătut câmpii, ce credeai? Acum sunt în Uiești, județ Ilfov, și pădurea de aici este urâtă, exact ca sentimentele mele. Am conserve de fasole neagră, așa că n-am să mor de foame cum ai vrea. Am să cultiv ananas și banane. Am să pescuiesc peștii cei mai negri. Așa am să fac ca să-mi treacă dorul de tine. Viața trece oricum. Sau nu? Nu mai știu.

În timp ce Doamna în Negru scria iubitului ei Mister Black, Porumbelul Negru Poștaș îi aduse un bilețel negru. În el scria: Doamna mea, Noir, te iubesc!! Doamna în Negru se transformă într-o portocală neagră și își luă zborul sau, mai bine zis, se rostogoli cu iuțeală spre Pădurea Neagră din munții Snagov. Se sărutară îndelung. Luuuuung, lung de tot.

D.