27 iulie 2018

TOCA , ep 4


Bal mascat la Peligrad.

Azi e ziua lui Toca și Mița face ciolan cu fasole. Nu mergem la mare că trebuie s-o ajutăm. Valeria, soața lui Toca, numără boabele de fasole, douășicinci, șaizeci, patrusute, Cristina, soața lui Denis, taie roșii, Mița alege de prin curte un ciolan. Are atâtea animale că poa să ia de la un curcan, porc sau o veverită, una care trecea câteodată prin curte ca să afle ce face boema Bucureștiului. De ceva vreme Toca aduce muzică pe verandă. Ascultăm Velvet Underground și Grandfunk Railroad. Nu prea este pe gustul fetelor din bucătrie așa că schimbăm cu Jetrho Tull. Și ăsta-i cam greu, dar merge. Mița nu-nțelege nimic din muzica noastră, dar nu pune întrebări. Mânuiește un fund catgoric, umple o oală cu apă, o vișină cade în rântaș, zece cepe, Colceag apărut de nu se știe unde, Mărăscu cu o sticlă de vodcă, Lia ca să crape zorelele de pe terasă, Margot. Că la mulți ani!!! Da, da, la mulți ani. Dana Dogaru zice să facem ceva de ziua lui Toca la care să participe tot satul. O manifestație cu Jos Ceaușescu zice Jorj. Un Maraton de la Vamă la 2 Mai cu La mulți ani Toca. Cine ajunge primul ia oala cu fasole. Toca a zis să facem Balul Pijamalelor. Perfect. Fiecare avea sarcina să facă reclamă prin sat, la plajă, ca să vie toată lumea. Mița s-a oferit să facă cea mai mare oală de macaroane din lume, cu care să tratăm oaspeții.

Dana Dogaru, goală, s-a suit pe capota mașinii lui Colceag și a înconjurat satul de câteva ori strigând: bal, mare bal, la Mița. Fiecare vine în pijama. Era greu de îndeplinit a două propoziție, pentru că nimeni nu venea la 2 Mai cu pijama. Io m-am dus la nudiști, sub tunuri, și ignorând semnele de rău ale militarilor de la tunurile care păzesc România, am promovat materialul cu Bal la Toca. Din corturi, la pielea goală apăreau cehi, polonezi, români interesați. Venim. Io mi-am continuat călătoria de promovare spre soare răsare. Am ajuns în Georgia. Aici era o manifestație gay, de-acolo am plecat în Turmenistan, în Nepal, unde o oaie românească cucerea Hymalaia, am ajuns în India unde se tăia capul cuiva, în Cambodgia unde kmerii roșii mi-au zis că nu poa să vină și când să trec în State via Australia mi-am adu aminte că n-am pașaport. Cristina a zis că să încropim niște pijamale din ceva. A mai zis că să ne dăm cu mult odicolon, ca să părem necunoscți. Sau să ne punem pălării ciudate. Că adică noi pe post de pijama aveam pălării. Era mai sexy, mai elegant, mai sentimental.

Curtea Miței s-a umplut de lume instant pe la orele 8. Coafuri de aur, bărbi de plastic, pijamale roz, bleu, negre, cele mai multe gagici cu sânii goi, zmei din Bulgaria, barcagii din Guatemala, nigerieni nu știm de unde, ruși veniți de la război, fiecare cu pijamale înflorate, verzi, rupte între picioare, ude. Orele erau deja bufnițești, sutele de sticle de vodcă treceau din mână în mână, macaroanele Miței puse pe masa de sub vișin se terminaseră. Se mai dansa ceva. Erau Beatles, Creedence care mergeau și nu mergeau. Am pus io Jhonny Winter și s-a mai animat lumea. Râgâieli ceva, Jorj ne-a dat ca sigură chestia că Leana își va pierde chiloții și va umbla cu pizda goală prin CC. Cu flocii zgâriind marmura. Apăruse soarele. Mița culegea pijamalele aruncate prin curte, Marin își umpluse roaba cu roșii, fetele Miței pregăteau materia pentru nu știm ce școală. Iar noi ne-am culcat. Am tras perdelele.

D.

PS Aceste 4 materiale numite Toca sunt parte din volumul de proză ONCE UPON A TIME IN 2 MAI, și le-am publicat de comemorarea lui Toca, care atăzi ar fi îmmplinit 74 de ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: