19 septembrie 2016

The Rolling Stones la Bolintin

Generalul Manole Ben Manole începuse să semene cu Rolling Stones. Cât era el de apărător al Constituției României pe Neajlov, județ Giurgiu, când mânca îi tremura mâna ca lui Ron Wood, când se uita în oglindă era un pirat aemenea lui Keith Richards, când se dădea jos din pat îi tremurau picioarele ca la toba mare a lui Charlie Watts, iar când o striga pe Florica Ben Florica, soția lui, avea vocea plină și gravă ca a lui Mick Jagger. Striga, de exemplu: Florico, a ieșit curcubeul și femeia deschidea geamul și nu era așa, da-l știa pe bărbată-său că avea halucinații. Dar într-o zi, tot dimineață pe la șapte, Manole îi zise: Florico, you're like a rainbow, și asta a înnebunit-o pe femeie, l-a lăsat pe Costică Ben Costică cu care tocmai citea Decameronul în pat și a sărit la gâtul generalului. Îl întrebă: Ce-i cu tine, Manole? Ești îndrăgostit? Cum să fiu io ca un curcubeu, nu vezi cât de grasă sunt? Și că n-am decât două culori?

Nu, Manole Ben Manole nu era îndrăgostit, ci supărat. Supărat că luase Timișoara oraș cultural european în 2021, când el ar fi vrut să fie ales Bolintinul, orașul pe care-l apăra el cu Constituția, că era la cinci km de Neajlov. Hai, zise generalul, trageți pantalonii și hai la Bolintin să vezi, să-ți dai seama, să nu zici că n-am dreptate. S-au suit în vasul amiral Neajlov care aparținea generalului și au vâslit spre Bolintin. Uite, Florico, aici facem cazarmă pentru armata europeană, aia de s-a vorbit la Bruxelles, aici, și arăta spre mal unde pășteau niște vaci, uite, aici facem mii de ateliere în care românii vor învăța chineza ca să continue Pas cu Pas. Vor scrie Pas cu Pas cu Pas, adică cu cât mai mulți pași cu atât dispare mai repede lemnul din pădurile României, medicii din spitale și dă năvală religia asta inutilă în școli. Pricepi? Și toate atât de aproape de Bolintin că-mi vine să urlu că au ales Timișoara. Ce zici? Am dreptate? Și ce are asta cu Curcubeul Stonesilor? Păi, are, că cerul participă și el la bucuria pământenilor din Bolintin. Ia, gândește-te, ce-ar însemna A 12 a Noapte la Bolintin? Dar O noapte Furtunoasă la Bolintin? Dar Pas cu Pas cu Pas la Bolintin? Îți dai seama? Sau să muți Parlamentul la Bolintin, aici lângă piață? Să-l vezi pe Blaga pe motoretă printre blocurile astea de două etaje?

Straniu, dar Florica nu se bucura de imaginile generalului. O apucă plânsul. Clipă în care apăru curcubeul. Era, cumva, negru. Ca paltonul pe care-l avea pe ea Florica. Negru ca vânăta. Ca pălăria lui Mick Jagger care, de negru ce era în jur nu se auzea ce cântă.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: