Am citit "Parents épanouis, enfants épanouis" (Liberated parents, liberated children) de Adele Faber si Elaine Mazlich - o metoda de educare a copiilor si nu numai, prin exprimarea emotiilor, evitarea judecatilor de valoare si incurajarea copiilor sa fie autonomi cit mai repede.
Dupa care am dat gata "Maman, papa, laissez-moi le temps de rêver" de Etty Buzyn care ne aminteste ca odraslele noastre sint (si) produsul societatii in care traim. Ca sintem pe punctul de a-i transforma, inca din scutece, in soldatei de multinationala. Foarte interesante sint si observatiile pe care le face asupra timpului productiv versus timp liber - care e transformat, tocmai din cauza supraevaluarii timpului petrecut la locul de munca, in timp petrecut in mod eficient!
Apoi m-am delectat cu un roman umoristic-politist: Le Poulpe - La vacance du petit Nicolas. Plin de aluzii fine si fara perdea, pour les connaisseurs ai vietii politice franceze din zilele noastre. Amuzant, bine scris, da' mai au baietii pina sa-l ajunga pe San Antonio...
Am descoperit si-o revista satirica, anarhista pe gustul meu si cu limbaj verde fara perdea: Zélium Un regal!
Se vede ca ai un prunc. Eu ma apucai de "A journey", a lui T. Blair, doar ca ma apuca dracii cand vad cum fac englezoii astia politica si compar cu maimutele de la noi.
RăspundețiȘtergere