Descalecatul in Suedia

Pentru a ajunge la Malmö, se ia / deturneaza (dupa tupeu) una bucata avion cu destinatia Copenhaga – Danemarca, da, uite-asa treci prin 2 tari dintr-o data. Din Danemarca nu apuci sa vezi mare brinza, mai ales daca aterizezi pe inserat, ca noi. Gara se afla, practic, in aeroport, si de la gara se ia trenul spre Malmö. Pina sa iei trenul astepti bagajele care, previzibil, vin rapid. Daca nu ai cascat ochii pe placute, astepti mult si bine sa-ti vina bagajul de forma bizara, gen scaun rulant sau carucior de copil. Nu vine, trebuie sa-l cauti frumos la poarta 9. In fine, ai recuperat si barca pneumatica, mergi direct la gara, iti iei bilet, il compostezi inainte de a urca in tren si astepti trenul care vine repede. Mai putin duminica, ziua in care am sosit noi, am mai adastat si pe peron vreo juma' de ora, cit s-au plimbat doua nesimtite de garnituri care nu luau pasageri. Cu totul, am petrecut o ora si jumatate in Danemarca. Fie, urcam in tren, un soi de metrou de fapt, nimerim in vagonul pentru carucioare, ne instalam, ne uitam pe geam si nu vedem nimic, ca s-a facut noapte intre timp. Dupa o suita de tuneluri si alergatul pe pod pret de 20 de minute, ajungem in gara la Malmö unde ne astepta varul din Suedia (da, chiar exista). Pe cind coboram noi din tren s-a pornit ploaia. Aici ploaia e cu program zilnic, uneori mai uita Doamne Doamne sa inchida robinetul. Din masina am vazut parcarile de biciclete, multe ferestre luminate de veioze – aici e moda jaluzelelor de plastic albe, alea care-au facut furori si pe la noi, in anii '90, si a lampilor in geam. Ajungem acasa. Copilul doarme, il iau in brate, ploua. Scoatem valizele, ne umplem bratele, mergem la poarta metalica. Fatalitate, poarta nu se deschide. Aflam a doua zi ca poarta, fiind ea metalica si electrica, nu prea functioneaza sub ploaie. Conjugalul sare gardul si ne da drumul de pe partea cealalta. Fuga in bloc, copilul se trezeste si-ncepe sa urle. Intram in apartament. Electricitate e, numai ca fostii proprietari au plecat cu tot cu becuri. Avem lumina la baie si in bucatarie. Stam pe jos, umflam salteaua, pregatim patul copilului cu copilul in brate care urla in continuu, mincam kebab de la arabul de la colt, care e deschis si duminica, si la ora 22, trai-i-ar familia din Irak! Hai sa dormim cumva, ca de a doua zi incepe, de-adevaratelea, aventura suedeza.