Târgul de carte de la Londra, ediția 2018 - 2

Puștii ăștia doi intrați nu se știe cum la Târgul londonez de carte, au vrut să fure cu ajutorul poșetelor volumul Călimara cu Cerneală. Au fost prinși și s-a iscat un mare scandal diplomatic. Morala este că copiii încă citesc iar nu stau cu nasul numai în tablete. Bravo lor. Evident că noi, eu și Aida, le vom plăti cauțiunea. Judecătorul ne-a întrebat: le plătiți cauțiunea? Noi am răspuns da. Păi, nu vedeți cu furat dnei Aida și gențile de lux? Nu, astea sunt ale lor. Cu ele ies la târguri și concerte.

A,D.

Târgul de Carte de la Londra, ediția 2018 - 1

Foto: Cătălin Leescu, Londra.

Prin grija ICR-ului, în special al doamnei Mihaeala Racovițeanu, volumul Călimara cu Cerneală a ajuns la standul României de la acest eveniment, fiind apreciat cum se cuvine. Noi mulțumim ICR și dnei Racovițeanu. Aida și Denis.

Pepenele Constituțional

Generalul Manole Ben Manole studiază posibilitatea ca Pepenele să intre în Constituția României. Este un aliment ușor, crește mare adică îl vezi de departe și zici: mamă, hai la bostănărie, și mai ales poate lupta împotriva inflației care se arată, aspră, la orizontul României. Se duse pe Neajlov, la bostănăria locală, însoțit de calul regimentului, un bidiviu numit Monoclor pentru că n-avea decât un ochi. Monoclor îi spuse: nu rezolvăm nimic cu pepenii ăștia de aici, sunt mici, nu se sparg nu țin de foame, doar se exportă în județul Cluj ca să susțină IT-ul de acolo. Trebuie să luăm o barcă și să mergem la Împăratul Norilor.

Vâsliră spre Împărăția Norlor. Timpul era așa și așa, ba soare, ba veverițe, ba vârcolaci și câte un petec de pernă de mătase pe care dormeau furnicile. Împăratul Norior cosea un lighea. Le zise: Vă așteptam. Cos ligheanul ăsta ca să ve întoarceți cu el pe Neajlov și să înlocuiți sintagma Coșul cu Alimente cu Ligheanul cutare, cutare. Și Ligheanul, dacă mă gândesc bine, poate fi trecut în Constituție pentru că are multe dungi, vezi foto cu Împărăteasa Norilor, care tocmai acum probează măsura exactă de pepene. 20 pe 20 și în înălțime tot 20. Sâmburii sunt umpluți cu coniac și cu rigips, cum ai norocul.

Se pornise vântul. Felia de pepene stătea pe mijlocul Împărătesei cum stau la bar paharele pline cu fundul în sus. Luară o gustare îmăpărătească: șorici, marmeladă și sâmburi de pepene din care se face un ulei bun de McDonalds. Și care, evident, distruge inflația. Generalul zise: Am văzut filmele americane de la Oscar. Io p-alea de la Gopo. Mari diferențe nu sunt. Calul spuse: Ba sunt. Împărătesa își îndreptă mijlocul și râse în hohote, nimeni nu știa de ce. Așa că au început dansul. Calul cu Manole, Împăratul Norlor cu consoarta și dansul s-a prelungit până dimneață când au venit berzele, din nou berzele, cu trei copii mulatri. Mulatri din Japonia. Cum dracului, s-a mirat Calul?

Un zgomot la orizont. O avalanșă de pepeni. Așa era acolo, dacă vorbeai tare, se pornea avalanșa de pepeni. Tu îi adunai și te duceai în Obor cu ei. Pe dreapta. Cum intri prin parcarea aia tembelă, vezi pepenii de departe și abia atunci îți dai seama că Manole Ben Manole are dreptate de trebuie să bage pepenele în Constituție. Că e hrănitor. Că e drăguț. Ieftin. Mohorât, bicefal și salubru.

D.

Mașina de spălat vase

Bătrânul era doar prof de tehnică și-i învăța pe elevi să fie practici să nu mai stea cu nasul în telefon la ora lui, adică se ducea la școală și preda o oră ceva, deci ora lui se numea de practică. Băteam cuie, le scoteam, le ungeam, le aruncam, și se făcea o dimineață frumoasă de mers în parc unde știai că vine și Margareta și-ți aducea plăcinte, că erau ele destule dar tu nu le dădeai la nimeni le mâncai cu ochii-n ochii ei ca să vadă cât o iubești și-apoi, după plăcinte, i-ai spus o poezie cu un mac, adică mac, mac, mac, care aduce copii pe la sate, doar că alea erau berzele și ți-a spus Margareta că poeziile fără femei, doar cu păsări sunt nite prostii, așa că te-ai întors la școală, unde bătrânul încerca să inventeze o altfel de mașină de spălat vase, a se vedea foto, mult mai reușită, adică vasele se scurgeau, și se scurgeau până în nisipurile Saharei pe care le iriga și răsărea varza de Sahara atât de bună la gust pe care o exorta deja România cu această învenție a bătrânului și era joi ziua în care venea la școală să ne ia temperatura că eu aveam 36 iar Margareta 44, dar i-au zis că e îndrăgostită și iar i-am spus o poezie cu doi maci, dar ea iar a spus că fără femei viața n-are rost și nici mașinile de spălat n-au viitor până când la butoanele ei nu apare o gagică.

Acasă era liniște și pace, pentru că porumbelul plecae să ducă poșta, bătrânul repara mașina de spălat vase, iar Margareta juca șotron singură. Un, doi, trei, patru. Și din nou, unu, doi, trei, patru până când, era-ntr-o vineri, s-a zvonit că se umple livada de cireșe. Era nemaipomenit, nemaipomenit. Am luat apoi cireșele și le-am vândut, iar omenirea a aruncat sâmburii la noi în curte, care sâmburi s-au strecurat printre gtratiile mașinii de spălat și a fost destul de neplăcut. Destul de neplăcut. Da.

D.

Surorile Monalisa

Parcă venise seara de dimineață, lăptos. Surorile Monalisa se pieptănau la oglindă. Să luăm cu noi un pix, să notăm. Plutiră pe geam și luară drumul vilei generalului Manole Ben Manole. Generale, ziseră de cum au intrat, nouă ne trebuie informații serioase despre trecerea Neajlovului în mileniul III, despre coaja de mesteacăn pe care trebuie s-o topim în mierea din pădurea noastră pentru oja aia cu care, știi și tu, că se dă și Florica. Trebuie să-ți mai spunem că n-am ajuns la primărie cu treaba aia, că acum primăria este suspendată, așa au construit-o ăștia iar la muzeu la noi încasările au scăzut că am auzit turiști spunând: băi, păi, astea sun Monalisele alea de lângă Clejani. Sunt ceva mai urâte, mai colorate. Înțelegi? Niciun răspuns. Surorile așteaptă. Nimic. Una din ele aprinde lampa cea mare. Generalul nu era în cameră. O fi în curte, la batalionul lui de lopeți verzi.

Generalul era în curte și-l certa pe greier: păi, e frumos ca tu să fii cântat toată vara și acum să vii la furnică să-i ceri cardul, sexul și fărâma de boabe de porumb? Nu. Ai face bine să te duci la primăria suspendată din Bucșani ca să-ți aranjezi ceva concerte acum iarna prin Bolintin sau chiar pe autostradă. Dacă apuci loc pe autostradă, nu te mai clintește nimeni două mii de ani, că altele nu mai fac și de-acolo ieși la pensie. Ahă!!! Nici nu știi tu. Și-apoi, toți plozii pe care-i are furnica sunt ai tăi? Nu sunt și adoptați? Că văd și o muscă, o gărgăriță. Păi, dacă sunt toți ai tăi, du-te și cântă, cum ți-am zis. I-ați un taburet, un lighean pentru bani și stai la km 44. P-acolo trec ăia cu bani. În cinci ani ești un greier făcut.

Surorile Monalisa ascultau. Era așa un obscur în grădină că nu se vedeau. Bune sfaturile generalului. Observară ligheanul sub un cireș. Vioara greierului era alături. Ușor, plutind fără zgomot, cele două surori luară ligheanul și vioara și se instalară la km 44 pe autostrada București Pitești. În prima zi făcură zece mii de euro. Ligheanul devenise neîncăpător. A doua zi făcură douăzeci de mii de euro. Le trebuia un compozitor. Îi chemară pe Beethoven și pe Berti Barbera, că-ncep toți cu B și era mai simplu.

D.