Lebăda Marin este lunetistul bălții Hotarele. Baltă care leagă mlaștina Odorhei de orașul ultramontan Cutarecity. Lebăda Marin a fost lunetist mai întâi în armata americană. Apoi în Legiunea Străină. Cu pensia de vreo zece mii de euro de la Legiune a cumpărat balta Hotarele și și-a adus aici toate lebedele de pe National Geographic că numai canalul ăsta îl urmărea, canal care îl învățase că viața fără lebede e un căcat. Deci s-a instalat în Hotarele și și-a deschis un aprozar în care vindea de toate: gloanțe, vată de zahăr, mobilă și răvașe. Răvașe pe care i le scria lebăda Suzana pe care o iubea foarte mult. Suzana peste vreo doi, trei ani avea să-și aducă și rudele care erau de fapt cincizeci de alte lebede pe linie maternă, așa că balta Hotarele s-a numit în scurt timp Lacul Lebedelor. Trebuie menționat că Marin era făcut dintr-un aluat acrilic amestecat cu zeamă de strugure amestecat cu o plastilină roșie gângavă ceea ce făcea din Marin o lebădă deosebit de rezistentă. Așa l-a găsit războiul din Ucraina cu care Marin avea strânse legături. Pe lac apăruseră tancurile. Pe lac apăruseră și toate fetele tinere de dincolo de Prut care îndemnau lebedele la nesupunere și la sex. Era deci o situație deosebit de dificilă. Într-o seară pe lac s-a pornit o furtună și magazinul lui Marin s-a scufundat. Marin și-a adus aminte că este lunetist și și-a comandat o lunetă albastră de la IOR. Și-a comandat și o pălărie roșie și timpul trecea și trecea. Lacul s-a învolburat și din adâncuri s-a auzit o muzică eoliană care exprima nedumerire și boom economic. Mergea importul dar mergea și exportul. Într-o dimineață Marin a primit un plic. Maro timbrat. L-a deschis și a dat peste o avansare. Era numit șeful Lacului Lebedelor. I se dubla și salariul, așa că Marin și-a cumpărat un elefant căruia nu știa cum să-i spună. Fritz? Oleg? Fleac? Bronx? Naiba știe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: