LA GRĂTAR CU NIC ȘI PATTI

M-a sunat Nic Bunescu, foto: Ia și tu ceva cărnuri și hai la noi la un grătar. Patti, soția lui Nic, a zis să iau și ceva pulpe de pui dezosate. Poate carnea de porc e tare. Așa a fost. Facem și ceva dulceață? Nu, gutuile nu sunt bune acum. Tu doar vino-ncoa! Am luat-o pe autostradă. Trestia de zahăr crescuse cât un om. Mușețelul crescuse cât un om. Ce mai era? A, da, usturoiul la fel. Usturoiul era deja cât mașina mea. Era nevoie de el pentru echilibrarea plăților României. Era el pe autostradă, dar era chinezesc. Era o lumină puternică. Mi-am zis să citesc ceva. Am văzut până la urmă un film: GoodFellas. Martin Scorsese cu DeNiro, Pesci, Ray Liota. În dreptul Bolintin m-a oprit Poliția. Că de citesc la volan și nu am mască. Le explic. Degeaba. Îmi vine acasă amenda de cinșpe mii de lei. Fac un CAR. Luasem și-o salată verde mare, mare, ridichi și Patti a zis că salata o face ea. Ca la carte. Nic a făcut grătarul. Carnea de porc era tare. Nic îmi arată brazii, pinul. Crescuseră cât un om. Dar era frig. Ne-am acoperit, am scos și niscaiva cearceafuri ca să acoperim grădina. Ușor, în aer, dinspre grădină venea un suav acord de chitară. Apoi, un sax tenor. Nic spune: Păsările aduc melodii frumoase. Asta e din Toscana. Patti a zis și ea: Da, e din Toscana. Dar nu era din nicio Toscană, era de la vecina Steluța. Stătea pe prispă, vedea ce facem și a zis să ne cânte. Tremurau margaretele. Și usturoiul. Așa scria și-n prospect: Usturoiul trebuie tremurat bine, bine, altfel nu-i bun să salveze România. A venit și Andreea cu mierea. Cealaltă vecină. Mi-a dat un borcan. Carnea era tare, așa că am mâncat salată verde cu miere de tei. Lucru bun. Nic a zis: Acolo mai pun niște brazi. I-am scos la o sută bucata de la trei. Pinul n-a încăput decât într-o dubă. Îmi arată pinul. Din el curgeau veverițe, ouă de Paște, sardine și ulei de măsline. Păi, zic, mai ia niște pini. Sunt foarte buni la casa omului. Pinul a zis și el: da, da, așa e. Era deja frig și ne-am zis să plecăm. Tot pe autostradă? Tot. Am strâns brazii, pinul, carnea, sticlele și le-am pus la Patti în mașină. A trecut un bâtlan care ne-a spus că are ouă de vânzare. Un urs care avea și el ouă de vânzare. Cum a fost? Nic zice: Trebuie să facem un grătar și noaptea. Pe lumină toată lumea știe. Și atunci a început celebra melodia bolintineană: E ușor să pleci, e ușor să rămâi. Era vocea Steluței. Și acordeonul tot al ei.