Foto TNB
Regia de teatru sau de film, de vreun eveniment cu săbii sau cântece la Sala Palatului este atunci când noi, ca producători sau protagonişti chemăm un om de specialitate, numit regizor, care să ne arate cum să plângem, cum să dăm viaţă cutărui obiect sau personaj, cum să suferim, cum să transmitem ceva în sală sau cum să spălăm rufe într-un lighean fără apă. Pata de culoare a regizorului, a talentului său salvează sau îngroapă spectacolul. Tania Popa în Figuranta de la TNB a ales să-şi facă regia singură şi acest lucru se vede, se simte, nici măcar salteaua nu trepidează la oftaturile ei. Păcat.
În Figuranta, autor Andreas Petrescu, nu avem de-a face cu un text care să ne dea pe spate. Autorul recunoaşte că n-a scris decât o comedie fără profunzime, ceva de care noi să râdem puţin, ceva să ne facă să uităm că am lăsat pisoiul casei în cuptorul fierbinte. Astfel că Figuranta, Tania Popa, este binenţeles o figurantă, nu duce o viaţă uşoară în lumina scenei, este plătită cu 10 lei pe zi, stă acolo nemişcată şi alte alea deloc vesele, dar deloc transmisibile în sală. Noi, spectatorii nu ne emoţionăm, nu plângem când aflăm că Figuranta nu prea are bani de copil, ba chiar nici la ştirea că a născut nu ne impresionează nimic. Pentru că textul este spus aproape liniar, exceptând cumva trăirile Figurantei prin marea scenă goală. O poveste banală, prin care am trecut sau trecem fiecare, cu bani sau fără, cu telefoane sau fără, cu aşteptări în special sau fără, cu speranţe de toate felurile.
Figuranta şi-a dorit o viaţă mai bună în luminile scenei, şi-a dorit să fie vedeta timpului său dar nu i-a ieşit. O ştim pe Tania Popa din Hotel Curcubeu, unde este magnifică. Evident sub bagheta Lianei Bugnar. O mai ştim şi din alte producţii teatrale sau cinematografice. Credem că luat din nou la mână, sectacolul Figuranta, va deveni capul de afiş al acestei stagiuni. Da, da, aşa credem.
Denis Dinulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: