Jurnal 1

Luni nu mai ştiu ce-am făcut, luni 3 februarie. * Mi se pare că am vrut să dau la lopată, dar la ştiri am văzut că Adrian Năstase şi-a lăsat barbă şi m-am gândit că dacă dau la lopată mie nu-mi creşte, asta aşa ca să fiu solidar cu Adi Năstase, cum e fie-său. * Mie-mi creşte barba numai dacă stau în pat, aşa că m-am pus în pat şi mi-am luat o carte. * În carte era vorba de unu' care a evadat şi i-a crescut barba până la genunchi, ori mie nu-mi trebuia până la genunchi, nu, nu-mi  trebuia aşa că m-am sculat şi mi-am tăiat-o. * Proaspăt ras, cu un cuţit am făcut-o, am luat prânzul şi mă gândeam că nu era bine, că trebuia să iau prânzul cu Adrian Năstase "în prizon, dragă", că primeşte la pachet lucruri mai de soi decât ce mănânc io, cel puţin aşa se înţelegea din privirea inteligentă a unuia din băieţii lui, care şi-a lăsat şi el barbă tot din solidaritate. * Şi uite aşa a venit seara, şi Tina, prietena mea, a avenit şi m-a întrebat: unde ţi-e barba. * Am adormit, evident. * Marţi dimineaţă, 4 februarie, din nou cu lopata. * Da' întâi am dat o cheie la maşină, ca să văz dacă mai merge bateria. * Bateria nu mergea şi i-am chemat pe unii de la Renault, care nu cred că sunt de la Renault, aşa arătau. * M-am băgat în casă, m-am îmbrăcat de bancă, adică să mă duc la bancă, că a zis Ponta că iei credit un milion de euro şi dai înapoi numa jumate, ceea ce este o afacere foarte bună pentru noi. * Ne-am dus la bancă şi ofiţerul de credite ne-a spus: n-aţi înţeles bine, Ponta a zis să ne daţi dvs un milion şi noi să nu vă mai dăm nimic înapoi, aşa-i afacerea. * Adică ni-i daţi acuma pe loc, iar noi nu vi-i dăm înapoi în rate. * Ne-a convenit, şi  ne-am întors acasă să dezgropăm milionul din fundul curţii. * Am luat o lopată şi am făcut o groapă de zece adâncime, da' banii nu mai erau, că plătise Tina, prietena mea, cablu' la RomTelecom, care noi nu vedem nimic la cablu de tv, da' plătim că aşa trebuie, ca bieţii oameni să-şi ia salariile. * Miercuri, 5 februarie, ne-am sculat cu grija STS-ului. * Ce muncă nasoală pe ei să trebuiască să urmărească numai Bell-uri din alea de prin anii 80 ai secolului 19, mamă, mamă, ce muncă periculoasă, că, dacă mai ţin minte, erau vreo patru telefoane în lume pe atunci, şi era unu' la New York, unu' la Tokyo, unu' la Budapesta şi unu' la Paris, deci în total cinci, şi-ţi dai seama cum trebuiau bieţii setesişti să alerge de colo, colo prin lume ca să asculte ce vorbesc oamenii. * Păi, ce vorbesc oamenii? * Păi, toţi vorbesc de barba lui Adrian Năastase, că aşa ne obligă media, care n-are pentru noi alte subiecte. * Acum e joi, 6 februarie, şi-mi caut lopata, că vin băieţii de la RomTelecom, a şasea oară, ca să ne facă un cablu ceva ca să vedem cum cresc bărbile în lumea civilizată. * Şi aşa mai departe.

Denis