Am mers la vot

Exact cum ati auzit. Am mers la vot aici in Franta. Ca azi s-a incheiat maratonul electoral. Cu alegerea viitorilor parlamentari, in turul doi de scrutin. Se facea ca ploua cu galeata, norii si vintul dezlantuindu-se ca niste scolari in pauza mare. Insa constiinta civica nu si nu, ca sa mergem la vot, sa ne facem datoria de cetateni si sa nu-i lasam pe altii sa decida in locul nostru. Barbate-miu, ros de mustrari, eu de curiozitate. Ca am privit cu atentie spectacolul lor electoral, ma uitam la stiri incercind sa ghicesc se se-ntimpla, dom’le, in cabina aia de votare, in care omu’ intra cu un pliculet si un teanc de hirtioare, fara stampila, si iese cam la fel. Adica francezii astia cum voteaza? Pai adica asa. Isi iau fumusel umbrela sau masina si ajung la locul faptei. Dau bonjur la toata lumea, ca asa e moda pe aici, ca la noi la tara, sa saluti in stinga, in dreapta, indiferent de culoare politica, meserie sau numar de copii. Apoi se duc, cu cartea de alegator (care la noi serveste la ingreunarea portofelului si la umplerea de draci cind trebuie sa o gasim pentru a o preda la politie contra buletin nou) si un act de identitate in mina (merge si permisul de conducere, ei traiesc bine mersi si fara buletin) la biroul la care sint arondati (scrie pe cartea de identitate). Dupa ce madama il gaseste pe lista (trec la singular acum ca votul e individual), francezul nostru isi ia, sub atenta supraveghere, una bucata plic si una bucata fituica pentru fiecare nume de catindat. Adica daca sint doisprezece candidati, cum s-a intimplat, ce chestie, in primul tur de scrutin al prezidentialelor, alegatorul ia cite o foaie din cele douasprezece teancuri de pe masa. Bine, el ar putea sa ia doar foaia cu numele celui pe care il voteaza, sau nici o foaie, din spirit ecologic sau de fronda (la ei se numeste vot alb), dar cum votul e secret samd, omul nostru nu doreste ca vecinul de palier sa afle cu cine voteaza, asa ca pierde cinci minute cu adunarea unui exemplar din fiecare teanc, pentru ca alegerea sa sa ramina confidentiala. Cu pliculetul si foile in mina, dar si cu actul de identitate pe care nu i-l opreste nimeni, votantul se indreapta spre cabina de vot care arata ca pe la noi. Singura diferenta e reprezentata de cosul de gunoi, indispensabil – veti vedea de ce. In linistea acestui altar al democratiei, acestei toalete a oprobriului public, acestui oracol national, cetateanul nostru isi da cu parerea in felul urmator: dintre foile adunate, o alege cu grija pe cea pe care este inscris numele favoritului sau / favoritei sale (sa nu ma trezesc citata la Consiliul pentru Antidiscriminare), o impatureste, o baga in pliculet, iar celelalte foi le arunca in cosul de gunoi. Sau le baga in buzunar pentru a le arde acasa, conform ultimului ritual woodoo in vigoare. Acum este momentul sa inteleg eu de ce nu am vazut nici o stire/emisiune/reclama a administratiei in care poporul e invatat cum se voteaza. Pentru ca fiecare cetatean inscris pe listele de vot (aici fiecare om se inscrie pe o lista de vot si nu poate vota in alt oras. Daca se gaseste in alta tara trebuie sa se inscrie la ambasada din timp sau sa faca o procura pentru cineva din localitatea in care este inscris) primeste acasa, in plic, cite o brosura din partea fiecarui candidat si hirtiutele de vot. La o adica ar putea sa vina cu ele de acasa. Adica francezii fac o risipa de hirtie de proportii. Totul e consumat la dublu, triplu, cvadriplu, cind sint doua tururi de scrutin pentru orice. Ne intoarcem la pliculet care paraseste cabina de vot in mina alegatorului nostru si se indreapta catre urna unde e un mosiu cu o alta lista, alta semnatura si stampila pe carnetul de alegator cu data alegerilor. Pentru cele de azi s-a marcat 17 iunie. Dupa care plicul urmeaza drumul catre interiorul urnei, directia in jos. Un alt mosiu manevreaza mecanismul urnei si verifica daca e introdus un singur plic, dupa care striga vesel ca cica s-a votat, si votul face buf pina jos. Apoi au revoir si pe data viitoare. Daca cetateanul are dubii sau doar curiozitati nevinovate, poate asista la numaratoarea voturilor, operatie care este publica. In plus, tabelul cu citi votanti, care cu cine, citi au scris mascari pe buletine sau au bagat plicul gol in urna, este afisat pe toate gardurile dupa anuntarea rezultatelor finale. Care pot fi gasite si pe internet. De data asta, Dieu al lor fiind de leat cu Sarkozy, a bagat o ploaie torentiala care ne-a taiat orice elan si ne-a impins la activitati mai casnice de genul numarat bani, asa ca nu ne-am mai dus sa cascam ochii la desfacerea plicurilor cu voturi. Poate data viitoare. Dar am ramas totusi cu o curiozitate. Pai daca turism electoral nu se poate face, hirtia pre-stampilata nu exista, mici cu bere nu servesc, mai multe hirtii in plic nu se pot pune ca se anuleaza votul, mai multe plicuri nu pot fi bagate in urna ca sta mosiu’ de sase, atunci cum fraudeaza astia alegerile?