16 mai 2007

Mai democrat, mai educat, mai manevrat

Cit eram in Franta vedeam gurile cascate ale romanilor la gesturile barbare ale magrebienilor (manifestatii de strada, masini si sedii de institutii incendiate etc). Acum ii vad cum se inchina si le pling de mila francezilor dupa ce alegerea lui Sarkozy drept Presedinte. Saracii de ei, dar pe noi cine ne bate pe umar ? Nici macar noi.

De ce se intimpla la noi nu ne mai miram. Nu ne pasa atit de mult incit sa ne manifestam altfel decit schimbind postul de televiziune la care ne uitam. Am devenit atit de nepasatori incit adormim uitindu-ne la talk-showuri, leganati duios de racnetele si insultele vedetelor politice. In Piata nu ne ducem decit sa cumparam castraveti si rosii, iar cu cel de alaturi socializam violent doar daca ne calca discret pe picior.

Ni se aduce aminte de zece ori pe zi ca sintem poporul, unii zic ca noi conducem de fapt tara asta, altii zic ca la referendum sintem doar consultati (oare asa cum a fost consultata si Curtea Constitutionala?). Noi, poporul, am devenit un elastic de care se trage intr-o parte si alta, toti ni se inchina si ne considera inteligenti, minunati, puri si intelepti. Toti spun ca nu putem fi mintiti, dusi cu presul, manipulati sau subestimati si, in acelasi timp, toti spun ca „ceilalti” – adversarii, de’ - ne mint, duc cu presul, manipuleaza si subestimeaza. Sintem infailibili, dar in acelasi timp ciuruiti de sagetile otravite ale celor „rai”. Care rai sint buni pentru o tabara si invers. Adica avem doua tabere rele sau doua bune (pentru cei putini care vad jumatatea plina a paharului).

Se face totul pentru popor, ca in toate epocile de trista sau vesela amintire, toti politicienii se chinuie sa ne pastreze virginitatea si striga „viol” daca indraznim sa ne aratam coltii.

In acest sens, observ in ultimele zile ca poporul cel naiv si cazut in plasa Presedintelui suspendant/ales este amenintat ca daca, Doamne fereste, va vota conform sondajelor, criza politica va continua. Cu alte cuvinte, ce-o sa voteze poporul (in majoritate) nu conteaza. Mai mult, nici prin cap nu-i trece taberei anti-Basescu ca fiecare vot impotriva suspendarii Presedintelui este egal cu un vot pentru suspendarea Parlamentului, fie el simbolic. Nu le pasa. Scaunul lor nu se clatina, doar au avut ei grija.

Din pacate, nu ne aratam coltii decit la vot. Pina atunci asteptam microbuzele sa ne duca la miting, ne batem pe sepcile si baloanele oferite, strigam „hotii” daca nu primim micul si paharul de bere gratis si zapam de pe un post pe altul cautindu-l pe cel care ne intareste opinia. Nu ne mai batem capul cu pareri neutre sau, fereasca Dumnezeu, contrare. Mergem la sursa sigura.

Si nu ne doare cind taberele ne arunca de colo colo ca pe niste mingi. Cind unii sau altii se bat cu pumnii in piept vorbind in numele nostru, fara ca macar sa stie ce parere avem sau sa le pese daca gindim diferit. Cind sintem mintiti in fata, inecati de atita ipocrizie si acoperiti de bale injurioase. Cind unii tipa ca din gura de sarpe, iar altora li se pune pumnul in gura. Si toate acestea in cea mai grosolana lipsa de respect pentru cei care ii privesc si asculta.

Pentru ca de data asta politicienii nostri s-au dat in stamba rau de tot. S-au tras de haine, si-au smuls cravatele si nasturii, s-au batut in curele si batiste, s-au dezbracat de caracter in prime time, conferinte de presa, talk-show-uri, interviuri, mitinguri. In acelasi timp cereau tinute sobre, fuste pina-n pamint si batic pe cap.

Se lupta si-acum in dosare, marturii senzationale si crize de constiinta. Se privesc in ochi si se-njunghie la ora de virf, cu miinile pin’la cot in viscerele tranzitiei, dupa sistemul „a ta e mai groasa” (coruptia/nesimtirea/hotia/functia) si „ba p’a lu’ sef’tu”.

Poate ca ar trebui sa nu mai asteptam de fiecare data ziua votului. Sa nu mai asteptam ca politicienii sa-si puna halate albe si sa se arunce cu termometrele, stetoscoapele si camasile de forta pe noi.

Poate ca intr-o zi o sa reusim sa ne exprimam inaintea lor. Sa inchidem televizoarele, sa iesim in strada si sa vorbim noi. Nu de alta, dar am senzatia ca ne paste un proces de calomnie intentat de tabara adversa, fara ca noi sa zicem nimic.

4 comentarii:

  1. pai... ce sa spun draga mea Aiduta... tu vezi Romania altfel... tragi semnale de alarma... romanii din tara care se confrunta zi de zi cu atatea probleme, s-au cam saturat sa ii mai priveasca pe cei buni sua pe cei rai...(cred ca de-asta au toate posturile TV rating... ca frecam noi telecomanda si ne uitam la toate stirile la toate talk-show-rile s.a.m.d.)...noi, cititorii tai, nu putem decat sa trimitem mai departe link-ul catre al tau blog in speranta ca, asa cum ai spus, poate intr-o zi vom vorbi noi si vor tacea ei...(poate pentru totdeauna!).

    RăspundețiȘtergere
  2. aidooooooo,
    nu mai scrie asa des, ca nu am timp sa citesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Citind comentariul acesta nu fac altceva decat sa imi intaresc senzatia ca esti o tipa deosebita. Unora, cand le povesteam de tine le ziceam ca esti geniala, ca ai un talent iesit din comun la scris. Nu cred ca i-am pacalit, iata dovada...

    Eugen

    RăspundețiȘtergere
  4. eugene, citind mesajul tau m-am inrosit mai rau ca steagul Turciei.
    hai multam mult.

    RăspundețiȘtergere

Lăsați răspuns aici: