15 ianuarie 2018

Beaune


Francezii pronunță Beoooon, nemții Bon, rușii Bîn, cu semn moale, românii Bine, tunisienii Bîs, portughezii cu rădăcini germane Bitte, iar americanii Beyonce, ceea ce contravine tratatelor dintre cele două țări, USA și Franța, și va lăsa loc pe viitor unor războaie. Doamne Ferește!!

Situat în Burgundia, în regiunea Cote D'Or, Beaune te întâmpină cu câteva terase, multe, la care trebuie să-ți iei prânzul. Ceea ce facem și noi, halind o tocană de vită cu sos negru, împănată cu cartofi noi albi. Vită în alb și negru, foarte gustoasă. Cu apă de la robinet? Da. Aia plată e o escrocherie, am mai spus. Mâncăm și mergem la spital. Nu de dureri, nu de foame, nu de aiureli. Ci la spitalul monument din Beaune, cel mai vechi din Franța, poate din lume, construit la 1400 și care a funcționat până în 1980, 500 de ani. Incredibil.

Pe vremea aia, Filip cel Bun, șeful Burgundiei, ducea războiul de 100 de ani. Nemaiștiind să numere după 100 a trebuit să facă pace. În urma războiului a rămas mizerie și foamete, ca la noi azi. Și atunci, cancelarul lui, bogătanul Nicolas Rolin, s-a gândit să facă un spital pentru săraci. L-a făcut cu ajutorul arhitectului ducelui Filip cel Bun. O clădire severă, dreptunghiulară, cu o curte de 200 mp, cu două etaje. În interiorul clădirii principale este spitalul. O cameră uriașă, fără saloane, în care paturile, 30 sau 40 la număr, sunt dispuse paralel cu laturile uriașei săli, lăsând în mijloc un spațiu baban în care surorile aveau loc de mișcare: aducea căldări cu ciorbe, trăgeau la interval morții din paturi. Pentru că mai toți cei internați în spitale mureau, medicina pe vremea aia însemna doar niște sânge scos bolnavului într-o găleată, și evaluarea cu nasul a fecalelor fiecăruia. Lângă această uriașă sală se află farmacia, ea însăși prevăzută cu medicamente care te omoară instant. Dar așa era farmacia la vremea aia: niște frunze îmbibate în tot feluri de nisipuri, metale, licori, coji și rășini de copaci care te ucideau instantaneu. Bucătăria adiacentă era un spectacol: recipiente uriașe de ciorbe și tocăni enorme, altele de salate, pește și așa mai departe. Pleci de acolo cu un sentiment de demnitate, demnitate că acest om, Nicolas Rolin, a clădit un edificiu al salvării omului, monument care a funcționat până în anul 1980, aducând Beaunului o grămadă de glorie.

Beaunul are vreo 6.000 de locuitori, are o grămadă de monumente ca acest spital, o cârciumă cu stele Michelin, și ne gândeam că e cam ca Bolintinul de Jos. Dar nu e.

D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: