Ana Lugojana era o femeie foarte frumoasă, foarte frumoasă. Așa de frumoasă că au făcut film artistic cu ea. Era înaltă, scundă atât cât trebuie, forme, forme, pălărie galbenă, șireturi mov. Nu iubea încă pe nimeni, că era la început. Avea doișpe ani, cânta în corul școlii secția înmulțiri și așa mai departe. Dar asta nu însemna că pe ea nu puseseră ochii toți băieții din cartier, de pe Neajlov, din Uiești sau din Afumați. Da, chiar și din Afumați. Da' ca să fim cinstiți, Ana nu se prea uita la ei. Avea concepții moderne despre băieți: trebuiau să fie mustăcioși, integri, verzi la păr și să aibă mult umor ca s-o facă să râdă, pentru că, de fapt, Ana râdea tot timpul. Da, așa făcea.
Împăratul Hoților își chemă fii, pe toți cei 40, și le spuse: Cine-mi-o aduce pe Ana Lugojana de nevastă i-o dau de nevastă și-i mai dau jumate din Împărăția Muștelor, aia de la hotarul cu Împărăția Galbenă pe care n-o dau nimănui. Din cei 40 de hoți, fete și băieți, 39 erau însurați. Așa că numai cel cu numărul 40 făcu un pas înainte. Zise: Bine, tată. O aduc io.
Hoțul 40 străbătu munți, mări, lacuri, dealuri și ajunse la Ana Lugojana. Îi spuse: Te iubesc. Tu? Și io, răspunse fata. Și plecară amândoi spre Împărăția Hoților. Pe drum, hoțul 40 șuti câteva portofele, roți de mașină, un bidon gol, două fuste scurte de pe două femei, șase halbe de bere, un parizer cu soia și Ana Lugojana se supără foarte tare. Îi dădu o palmă. Două. Hoțul 40 se supără și el și-i dădu și el zece palme Anei Lugojana. Ba chiar îi spuse c-o zidește ca Manole pe Ana lui și începu să construiască o biserică. O zidi acolo și plecă.
O poveste de dragoste reușită, produsă în studiourile MMP Buftea. Cu Mitică Dragomir în rolul Anei Lugojana, cu Stela Popescu în rolul Hoțului 40 și cu mulți, mulți alții. Regia Alexa Visarion sau cam așa ceva. Capodoperă, nu altceva.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: