Zice capca1: scrie, dom'ne despre sefi si subalterni, pina unde e unu'sef si alalalt cit urca subt el?! Iaca, scriu: moral, etic, legal si frumos e ca fiecare sa-si vada de fisa postului. Ce daca e patron, adica privat(izat), adica banu' meu, muschiu' meu?! Legea (Codul muncii, contractul de munca, legea bunului simt) e una si trebuie respectata. Sarcinile de serviciu trebuie stabilite clar de la bun inceput. Seful nu trebuie sa-i ceara angajatului sa faca altceva decit ce apare pe lista de atributii. Orele suplimentare se platesc. Pina si dreptul la in itiativa trebuie reglementat. Si statul peste program ca sa dau bine in ochiu' sefului. Si dreptul la greva. Iar sefilor sa le fie interzis sa-si unileasca angajatii/subordonatii cu remarci inteligente de genu' : ba, io-ti dau sa maninci, asea ca (aici urmeaza trasarea unei sarcini care ori nu are nici o treaba cu postul respectiv, ori depaseste norma de munca). Mi-e sila de genul asta de oameni, de mica intelegere, de guduratul pe linga sef, de favoriti si favoritisme, de sefi care o freaca fara jena si le reproseaza celorlalti ca fac la fel.
si daca-ti cere ceva ce nu e prevazut in fisa postului, pe un ton persiflant, dar, iti da o suma de bani, daca faci acel lucru ? sau, ulterior, constati ca esti apreciat(a) pentru acea activitate ?
RăspundețiȘtergereasta e treaba constiintei din dotare. accepti sau nu, depinde de gradul de demnitate si/sau disperare la care poti cobori... relatia sef-angajat se negociaza, se construieste, se deterioreaza, se imbunatateste, in functie de caracterul fiecaruia. de aceea cred ca trebuie ca aceasta relatie sa se raporteze la o Lege batuta in cuie.
RăspundețiȘtergere