Cum mi-am descoperit fabulospiritul

Va sfatuiesc sa intrati pe http://www.mediafax.ro/, in sectiunea Blog, click pe Alexandra Babiciu si apoi pe post-ul "Ne pindeste fabulospiritul romanesc si nu stim cind si de ce ne loveste". Acesta este comentariul meu pe care nu am reusit (inca) sa-l public. Salutare tuturor, Adica celor care au curiozitatea sa citeasca si initiativa sa comenteze, sa-si dea cu parerea, sa se simta jignit etc. Eu sint departe de tara si poate ca, din cel putin un punct de vedere, vad mai bine ce se intimpla in eterna si fascinanta Romanie populata, mai nou, de fabulospirite sau spirituri sau shpritzuri (ca sa fim mai aproape de realitate). Am o intrebare care-mi sta pe limba si mai apoi, o sa vedeti, o sa sar de la o idee la alta,ca o fabuloasaspirit ce m-am descoperit in ultimele minute. Intrebare:sinteti capabili sa caracterizati romanii intr-un cuvint? Adica un cuvint care sa spuna ceva despre romani, nu neaparat totul. Putem oare face tabla rasa de istoria vitejeasca pe care am inghtit-o pe timpul lui Ceasca (v-ati intrebat vreodata cit adevar era in manualele de istorie ale epocii?? Putem oare incerca sa nu mai fim paseisti si sa nu ne mai bazam atita pe niste oameni care sint oale si ulcele, care habar n-aveau de conceptul de natiune si care actionau din instinct de conservare sau dupa pohta ce-o pohteau? Sa renuntam la nationalismul de doi bani, la spiritul mioritic care ne tine in lesa, lasind o mina de oameni sa-si faca de cap in timp ce ne curg balele la Rolls Royce-urile pe care le inghesuie in curtile cu garduri de 2 metri? Chiar asa, daca ne uitam la noi, oare ce vedem? Dincolo de stomac, de interese pe termen scurt, de teama de a pierde serviciul sau protectorul? Putem oare sa acceptam ca si cuvint-matrice aceasta inventie total neromaneasca - constructie mai degraba englezeasca care n-are nici o treaba cu sintaxa romaneasca? Daca nu, hai sa facem o petitie, sa o trimitem la toti prietenii sa o semneze, sa ajunga si la MAE, sa intrebam profesorii de Universitate (in Academie nu mai am incredere) daca sint de acord cu aceasta oroare si la urma sa iesim in strada, nu cum am incetat sa o facem de la mineriade incoace. Hai sa ne aparam limba, sa ne regasim in sfirsit in inima si mintea noastra ca mai apoi sa ne gaseasca si regaseasca si altii care au, uneori, idei si proiectii mai clare despre noi decit gindim noi insine... Ce avem noi mai drag, de ce plingem ca niste copii cind sintem departe de tara, de ce iubim la disperare tara asta prafuita si plina de gropi, ce ne place, ce oferim noi altora, ce vrem sa construim in viitor, unde vrem sa ne plasam in lumea asta, ce ne tine uniti, ce ne face puternici, CE NE TINE AICI. Sa ne revizuim valorile si principiile, sa nu mai aruncam la gunoi ani grei si munca parintilor nostri pentru un hamburger de McDonalds. Probabil ca exista deja un spot publicitar, altfel nu-mi explic de unde a aparut piatra aia in discutie, dar ai mare dreptate, Alexandra. Daca intr-adevar exista o piatra ar fi bine sa ne gindim cum o putem folosi altfel decit aruncind-o in cineva. Multumesc. Ce urmeaza?